Îngenuncheat mă rog sub Cruce
și lumea-aruncă mult noroi
Dar iată că un văl de sânge
m-acoperă căci suntem doi.
Nimic pe mine nu m-atinge,
veșmântul meu e alb, curat
Căci Adevărul și-azi învinge,
Mântuitorul m-a-mbrăcat.
Ah, Cel lovit e Hrist, e Omul,
de Tatăl pare despărțit.
Pe veci pierduți de-acum cu totul
sunt cei ce L-au disprețuit…
Mormântul, moartea nu pot ține
pe Domnul Vieții prizonier,
Un înger strălucit ce vine
Îl cheamă iute sus la Cer.
Cutremur, slavă orbitoare,
soldații cad jos la pământ…
––––––––-
Dar ochii mei putea-vor oare
privi cortegiul Său cel sfânt?
Pe norul alb o să revină
să-i ia pe cei ce L-au iubit.
Stau în picioare fără vină,
El i-a iertat și i-a sfințit.
Din Cruce a făcut o scară
unind pământul cu drag Cer,
Tot ce-a creat întâia oară
e refăcut. Moarte, rău pier. Amin!
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
