Iarna-și scutură mantia
De fulgi mari strălucitori.
Albă e acum câmpia,
Cei micuți sunt zâmbitori.
Pregătiți sunt să găsească
În oraș orice bun loc
Sigur, să se potrivească
Pentru sanie și joc.
Un pitic stă mai departe
De vârtejul zgomotos.
-Cine oare fulgi împarte
Ce sclipesc așa frumos?
Pe obraz veni deodată
Unul foarte îndrăzneț.
-Venim mulți din nori și, iată,
Bucurie fără preț!
Mesagerul într-o clipă
În lacrimă fu schimbat.
-Viața trece-n zbor de-aripă,
Un bunic oftă deodat.
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
