Ești visul meu edenic
ce-alungă-nsingurare,
Tăcerile prind aripi…
Ești floare, ce ești oare?
Fragilă, delicată
ești cântec și lumină,
Sub zâmbet ești misterul
pruncului ce-o să vină.
Un susur de izvoare
cuvintele rostite,
Diamante, când te doare,
curg lacrimi șiroite.
De catifea, mătase
sub voalurile fine
Stau mâinile frumoase
ce fac oricui doar bine…
Un dar de frumusețe
tu dor, și tu chemare,
Iubire și blândețe
în inimi vindecare.
Dai multă mângâiere,
presari, da, multă pace
Căci vorba ta de miere
speranței loc îi face.
Ești eroina vieții,
aduci făpturi pe lume
Și-n zorii dimineții
ori soarele de-apune.
Ești dulce primăvară
și-n anotimpuri grele,
Vioaie și sprințară
pe căi și drumuri rele.
Enigmă dăruită,
gingașă țesătură,
Din cer la noi venită
miloasă, dreaptă, pură…Amin!
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
