Ascultandu-l pe Murphy poti postula cateva legi de comunicare si relationare la mare cautare azi. Orice relatie se bazeaza pe o solida neincredere. Desigur asortata cu o aleasa imbratisare si un zambet candid. Ingerii, sfintii sunt argumentul de sezon. Adica daca apare un inger si daca se roaga un sfant atunci legea e verificata. Cu cat o relatie este mai veche si mai trainica cu atat neincrederea ar creste in proportie progresiv geometrica.
Acum nu imi spuneti ca asta e valabil doar pe coridoarele Senatului si ca liant intre partide politice aflate la guvernare. La fel de bine salasluieste intre ferestrele Bisericilor cu o nonsalanta magistrala.
Sa fim bine intelesi. Nimeni nu este mai sigur de afirmatiile de apreciere, respect si dragoste frateasca decat cel ce intra in aceasta Cetate de Scapare care este Biserica. Dar tocmai aici e mirarea. Unde sunt linistea, pacea, bunul si dulcele cuvant, armonia mult asteptate de peregrinul haituit de spaimele si caderile sale?
Ultimele opinii schimbate diametral in timpul dezbaterilor de la Lectiunea Scolii de Sabat care purta ca titlu Dragostea erau redarea fidela a tabloului zugravit mai sus. Trist dar adevarat. Nu criza dogmatica. Nu criza de principii. Printre noi se lateste hidos de prea multa vreme, Criza Relationala.NU mai stim sa ne raportam unul la celalt de parca ziduri si grimase se aseaza subconstient printre noi, peste noi, cu masti si teatralizari cenzurate. Nimeni nu este insa pacalit. Cu toti jucam aceeasi piesa care nu ne place, dar pe care o cumpunem cu aleasa grija. O criza relationala mai profunda decat Aceasta temuta Criza economica mondiala. Si atunci somptuos se ofera pe sine ca alternativa sigura Neincrederea. Suspiciunea.
Poate ca va mirati de voiosia cu care vorbesc de ele, uratele acestea care ne sperie pe toti dar la care alergam cu atata drag. Ce sa-i faci, in vreme de bejenie spirituala mananci si pesmeti cu paine. Si viceversa.
Nu. Nu imi place nici neincrederea, nici suspiciunea, nici ipocrizia, nici intoleranta si nici barfa. Vorbesc despre ele cu sarcasm ca poate se vor fi saturat de mine, vechi camarad de razboi. Interesant ca orice as face ele nu pleaca. Se lipesc de fiinta cu putere inalienabila de retrovirus.
Deaceea va rog sa nu credeti chiar asa pe oricine care va incanta urechile cu frumoasa muza a Iubirii si Bunei Intelegeri.Nu imi fac iluzii. Sunteti mai vaccinati decat mine. Asa ca ma suprinde nesubit disperarea ajungand in final tot la nenorocita de criza. Aici vine voiosia. Bucuria.
Fata in fata cu criza ori esti parte a Solutiei ori esti maturat.Orice criza a fost combatuta uneori direct, de cele mai multe ori cu diversiuni. Valul vine spre noi si pe multi ii duce spre nimicire. Deaceea va propun o diversiune. Diversiune Iubirii.
Solutia nu se afla la mine bob de nisip cazut prea repede in clepsidra de timp. Solutia e Singura persoana menita sa fie Mantuire. Isus Hristos Domnul nostru. Diversiunea Iubirii Lui i-a buimacit pe toti contemporanii care Il asteptau altundeva, aitfel. Noi la fel azi. Nu reusim sa dumirim ca iudeii unde, cand, cum va veni, cum va lucra.
Fiecare pas, fiecare privire, fiecare lacrima a surprins. Unic fiind, unic a lucrat.Venit la cumpana de vremi a purtat un drum pe care si atunci si acum putini il identifica. El bate la o usa si eu deschid alta. Ma duc sa deschid sa vad cine e , dar El e in alta parte. Nu El fuge de mine, dar nu de putine ori imi spune – Drumul acesta pe care mergi duce intr-un loc strain de Mine, asa ca nu ma invoiesc, mergi de vrei, dar cu Mine, Nu!
NU a contat cine era in fata Lui, sarlatan sau prostituata, calugar sau primar, laic sau cleric. Nu cerea decat o inima. Si cand era refuzat El pleca linistit fara sa faca atata publicitate la MINUNILE pe care le purta IN EL. Erau insa unii atat de tristi si goi in fiinta lor ca o desertau acolo la picioarele Lui. El nu doar intindea o MANA, nu doar oferea o INIMA, nu doar arunca o PRIVIRE- fereastra deschisa catre Celalalt ci se oferea pe SINE. Far-de ezitare
Si totul a culminat cu CRUCEA minunatul corolar al acestei demonstratii. La cruce ne-a surprins si ne surprinde.Ne topim aici toate minciunile si tot esafodajul. Indiferent daca alegem cu El sau fara. Aici langa Dealul Capatanii Divinitatea S-a intrupat ca sa moara intr-un act de suprema UITARE de Sine. De jertfa totala.
Nu este spectacol ci provocare. O provacare pe care o doreste continuata cu mine, in mine. Parca Il aud intrebandu-l pe tradator -Ma iubesti? Si nu doar odata. Ma iubesti? Rasuna si acum reverberatiile acestei frumoase dar crunte si lapidare intrebari. Ma iubesti? Si Petru pocait asculta prin viata lui pana la moarte Suprema oferta de sine …si inca moarte de cruce. ( Pavel un alt diversionist zice asta si mai zice- calcati pe urmele mele intru-cat si eu calc pe urmele Lui!- putem face asta!?)
Si Petru duce in trupul lui aceasta diversiune a iubirii asemenea Maestrului. Daca altadata la Ghetsemani adoarme sau in sala de judecata bleastama intr-o conservare de sine care il arunca in haul desnadesdii, la finalul vietii raspunde- Da Domane nu sunt demn sa mor ca tine! Puneti-ma cu capul jos!
Petru e dovada vie ca aceasta Solutie functioneaza
Asa ca aceasta diversiune traita opune crizei pe care o strabatem cu totii. Inseamna sa rupi din tine si sa imparti cate putin in ceilalti farama asta de lumina care ne e dat sa purtam.
Poate ca sunt cuvinte mari.E rau atunci. Pentru ca minciuna si crima va continua intre noi, in noi.
Poate nu .Poate nu e decat inceputul unei vieti traite impotriva tuturor. Tuturor celor care au uitat ca mersul invatat e unul langa altul. Mersul de mana Tatalui. Si nu de unul singur
Marius Epure
