12. Biblia si stiinta
Autor Lori Balogh
Sursa: www.loribalogh.ro
Inainte de a intra in subiectul propus pentru acesta ocazie, sunt necesare cateva observatii care ne vor ajuta in intelegerea lui.
1. Biblia nu este un tratat de stiinta. Ea nu este nici opera literara ( desi contine lucrari literare de valoare universala ), nici tratat de filozofie ( desi contine cea mai inalta filozofie ), nici manual de istorie antica ( desi contine multe informatii pretioase pe acesta tema ). Domeniul de care se ocupa Biblia este cu totul altul.
Apostolul Pavel ne descrie foarte clar principalul scop pentru care ne-a fost data Biblia de Providenta divina:
“Din pruncie cunosti Sfintele Scripturi care pot sa-ti dea intelepciunea care duce la mantuire, prin credinta in Christos Iisus. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.” 2 Timotei 3, 15- 17
Menirea Bibliei este aceea de a descoperi omului “stiinta mantuirii” ( vezi Luca 1, 77 ), de a-l calauzi in dobandirea neprihanirii, a desavarsirii caracterului. Desi Biblia contine si istorie, si filozofie, si poezie, si stiinta de cea mai buna caliatate, ea ramane o lucrare cu totul deosebita de oricare alta.
2. Perioada scrierii Bibliei. Avand 39 de autori diferiti, Biblia a fost scrisa intr-un interval de aproximativ 1500 de ani. Primele carti au fost scrise catre 1500 – 1400 i.Chr. , avandu-l autor pe Moise. Ultima carte-Apocalipsa- a fost scrisa de apostolul Ioan catre sfarsitul secolului intai d.Chr.
Autorii Bibliei au trait in medii diferite, in tari diferite, vorbind limbi diferite si avand un nivel de pregatire intelectuala diferit. Iata cativa din autorii ei: David si Solomon ( imparati ), Amos ( pastor ), Daniel ( prim- ministru ), Moise ( educat in scolile Egiptului antic ), Ezra ( carturar ), Matei ( vames ), Petru si Ioan ( pescari ), Luca ( medic ), etc.
Ceea ce este uimitor este faptul ca, in ciuda diversitatii autorilor ei si a perioadei lungi in care a fost scrisa, Biblia este unitara in continutul si mesajul ei. Nu exista in lume o alta lucrare conceputa de om intr-un interval atat de mare ( un mileniu si jumatate! ) , avand atat de multi autori ( 39 ! ) si care sa fie totusi o lucrare unitara, fara contradictii. Unitatea Bibliei nu poate fi explicata decat prin originea ei divina, inspirata fiind de aceeasi Inteligenta superioara- Duhul Sfant.
3. Conceptiile pe care le avea lumea in perioada in care a fost scrisa Biblia. Intr-o vreme in care, in toate popoarele antice, pagane, stiinta se amesteca cu religia, cu practicile oculte, cu misticismul si superstitia , Biblia are meritul de a descoperi adevaruri stiintifice clare, in limbajul cel mai simplu si firesc.
Se sustine adesea ca Biblia nu este o lucrare tocmai originala, ideile ei fiind imprumutate din culturile antice: egipteana, babiloniana, persana, hitita sau greaca. Este, de aceea, foarte important pentru noi sa stim ce sustine Biblia cu privire la un adevar stiintific , facand in acelasi timp comparatie cu conceptiile popoarelor antice cu privire la acelasi subiect. Doar facand acesta comparatie ( cu care ne vom ocupa in continuare ), vom putea confirma sau infirma acuzatiile ce se aduc autorilor Bibliei cu privire la influentele pagane.
Lasand la o parte aceste scurte observatii , vom intra in subiectul propriu-zis, facand o paralela intre sustinerile Bibliei, conceptiile popoarelor antice si cunostintele contemporane. Iata cateva exemple:
A) Biblia sustine ca Soarele, Luna si stelele sunt corpuri ceresti create de Dumnezeu cu un scop bine definit- acela de a fi luminatori ai Pamantului ( vezi Geneza 1, 14- 19 ).
Este interesant de observat ce credeau popoarele antice , contemporane cu autorii Bibliei, cu privire la corpurile ceresti.
Babilonienii, de exemplu, credeau ca Soarele si Luna erau zei ( deci fiinte vii ! ). Soarele era numit zeul Samas, iar Luna – zeita Sin. Egiptenii nu se deosebeau prea mult in coceptia lor de babilonieni. Mai mult decat atat, ei credeau ca Soarele si Luna se plimba pe cer intr-o barca, stelele fiind vaslasii. Egiptenii credeau ca cerul este o masa lichida.
Vechii greci, de asemenea, credeau ca Soarele si Luna sunt zei. Cand Anaxagoras- filozoful materialist care a trait in secolulul al 5-lea i.Chr.- a sustinut ca Soarele este un glob de metal incandescent, el a fost alungat din Atena.
Romanii, la randul lor, numeau Soarele -“Sol invictus”, sarbatorindu-l pe 25 decembrie, dupa cultul zeului persan Mithra.
Iata cat de simpla si adevarata este relatarea Bibliei in comparatie cu conceptiile popoarelor contemporane cu scriitorii ei ! Mai putem vorbi de influente pagane asupra scriitorilor Bibliei cu privire la acest subiect ?
B) Biblia sugereaza ca Pamantul este rotund. Exista cateva pasaje biblice care sugereaza acest adevar:
– Proverbe 8, 31: “…Jucand pe rotocolul Pamantului Sau…”
Traducerea franceza a Bibliei, facuta de Louis Segond, mentioneaza : “…Jouant sur le globe de Sa terre…” ( “Jucand deasupra globului Pamantului Sau “ ). Nu insa toate traducerile sugereaza acest adevar. Traducerile Crampon, New International Version, Douay etc. redau acest verset cu sensul de lumea intreaga ( “…Playing in the world…” , Douay ).
– Isaia 40, 22: “ El sade deasupra cercului Pamantului…” Aceeasi expresie (“cercul pamantului”)
este folosita si in traducerile Louis Segond ( in limba franceaza ) si New International Version ( in limba engleza).
Traducerea Douay, in limba engleza, dupa textul latin Vulgata mentioneaza: “ It is He that sitteth upon the globe of the earth… “ ( “El sta deasupra globului Pamantului” )
Unii comentatori ai Bibliei nu considera acest text ca fiind un argument in favoarea ideii ca Pamantul este rotund, subliniind ideea ca expresia “cercul pamantului” nu se refera la globul pamantesc, ci la linia curba a orizontului. De altfel, abatele Crampon traduce acest text: “ Il est Celui qui siege par-dessus la voute de la terre” ( “El sade deasupra boltei Pamantului “). Am amintit acest text doar in sensul ca el ar putea sugera ideea ca Pamantul este rotund , avand in vedere faptul ca Biblia nu-si propune sa faca declaratii pur stiintifice.
– Luca 17, 34- 36: “Va spun ca in noaptea aceea, doi insi vor fi in acelasi pat, unul va fi luat si altul va fi lasat. Doua femei vor macina impreuna: una va fi luata si alta va fi lasata. Doi barbati vor fi la camp: unul va fi luat si altul va fi lasat.”
Aparent, cuvintele Mantuitorului nu ne spun nimic cu privire la subiectul de care ne ocupam. Si totusi, privind mai atent continutul textului, vom observa ceva interesant. Aducand in discutie momentul revenirii Sale pe pamant, Mantuitorul aminteste trei activitati umane care se desfoasoara in acelasi moment:
– odihna prin somn, care apartine noptii
– macinatul cerealelor, care in Orient se face dimineata devreme, pe racoare
– lucrul la camp, activitate ce se desfasoara in cursul zilei
Domnul vorbeste despre “noaptea aceea” in care unii oameni vor dormi, altii vor macina grane ( deci pentru ei este dimineata devreme ), iar altii vor lucra la camp, fiind zi. Avem aici un indiciu cu privire la faptul ca Pamantul este rotund.
Este demn de subliniat faptul ca, in timp ce Biblia sugereaza ideea ca Pamantul este rotund, savanti si filozofi ai antichitatii ca Platon, Aristotel, Ptolemeu si altii sustineau ca Pamantul este plat. Conceptia anticilor a dominat gandirea omenirii pana tarziu in Evul Mediu. La sfarsitul secolului al 15-lea, dupa calatoria lui Columb spre America, a avut loc o diputa istorica la Salamenca, in Spania. Invatatii timpului cautau sa-l convinga pe Columb cu toate argumentele lor “stiintifice” ca Pamantul este plat, nu rotund , asa cum sustinea marele navigator. Daca Pamantul ar fi rotund-spuneau ei, el s-ar rostogoli fara sa-si mai revina.
Din nou constatam ca Biblia este corecta din punct de vedere stiintific, indiferent de ceea ce au sustinut, intr-un anumit moment al istoriei, marii savanti ai lumii.
C). Biblia afirma ca Pamantul nu se sprijineste pe nimic.
– Iov 26, 7: “El intinde miazanoaptea deasupra golului si spanzura Pamantul pe nimic.”
– Iov 38, 6: “Pe ce sunt sprijinite temeliile lui ( ale Pamantului ) ? Sau cine i-a pus piatra din capul unghilui ? “
Conceptiile anticilor difereau mult cu privire la acest subiect. Indiferent de popor si cultura lui, toti sustineau ca Pamantul este sprijinit pe ceva. Egiptenii, de exemplu, credeau ca Pamantul pluteste pe apa.
Grecii credeau ca Pamantul este sustinut de umerii titanului Atlas. Tot in antichitate se mai credea ca Pamantul se sprijinea fie pe patru stalpi, fie pe o broasca testoasa, fie pe patru broaste mari etc. Ne vine sa zambim astazi de asemmenea conceptii si credinte.
Este de remarcat faptul ca, in mijlocul unor asemenea conceptii, Biblia sustine adevarul: Pamantul nu se sprijineste pe nimic. Iov nu era nici navigator, nici astronom, nici filozof, insa era un om al lui Dumnezeu care cunostea adevarul pentru acea epoca. La data cand Moise scria cartea lui Iov, in urma cu aproximativ trei milenii si jumatate, nu exista posibilitatea fotografierii Pamantului din spatial extraterestru pentru a i se vedea forma, asa cum exista astazi aceasta posibilitate. Acesta este pentru noi un argument in plus ca inspiratia Bibliei nu este omeneasca, ci divina.
D) Biblia ne vorbeste despre miscarea in spatiu a corpurilor ceresti dupa niste legi bine precizate.
– Isaia 40, 26: “Ridicati-va ochii in sus si priviti ! Cine a facut aceste lucruri ? Cine a facut sa mearga, dupa numar, in sir, ostirea lor ? El le cheama pe toate pe nume; asa de mare este puterea si taria Lui, ca una nu lipseste.”
Observam ca Biblia ne vorbeste despre o miscare ordonata a corpurilor ceresti in spatiul cosmic. Ea sustine acest adevar intr-o vreme in care popoarele antice sustineau ca Pamantul este fix pe suportii lui, iar cerul este o bolta pe care stelele sunt fixate ca niste ornamente.
E) Biblia vorbeste despre spatii nesfarsite care exista intre corpurile ceresti din univers.
– 1 Imparati, 8, 27: “ Dar ce ! Va locui oare cu adevarat Dumnezeu pe pamant ? Iata ca cerurile si cerurile cerurilor nu pot sa Te cuprinda. Cu atat mai putin casa aceasta pe care Ti-am zidit-o eu ! “
Apostolul Pavel, scriind despre o experienta traita de el personal , afirma ca a fost rapit pana la “al treilea cer” ( vezi 2 Corinteni 12, 2 ).
Intr-o vreme in care cu ochiul liber nu se puteau vedea pe cer decat cateva mii de stele, Biblia vorbeste ( este adevarat, in termeni simpli, accesibili ) despre adevaruri descoperite de abia recent cu mijloace ultramoderne. Notiunile de cer atmosferic, cer galactic si metagalactic sunt incluse in expresiile biblice: “cer”, “ceruri” si “cerurile cerurilor”.
Astazi, pe un petec de cer de dimensiunea discului lunar, pot fi observate circa 400 de galaxii cu ajutorul telescoapelor puternice. De unde stiau scriitorii Bibliei ca exista “ceruri ale cerurilor”- galaxii si metagalaxii ? Un singur raspuns rational se impune: inspiratia divina.
F) Biblia sustine ca globul pamantesc a fost masurat si cantarit la creatiune.
– Iov 38, 4-5: “Unde erai tu cand am intemeiat Pamantul ? Spune, daca ai pricepere ! Cine i-a hotarat masurile, stii ? Sau cine a intins franghia de masurat peste el ? “
Desi limbajul este poetic, el ne transmite un adevar important: dimensiunile Pamantului nu sunt intamplatoare, ci ele au fost hoatarate de Creator. Acelasi mesaj il gasim si in pasajul urmator:
– Isaia 40, 12: “ Cine a masurat apele cu mana Lui ? Cine a masurat cerurile cu palma si a intins tarana Pamantului intr-o treime de masura ? Cine a cantarit muntii cu cantarul si dealurile cu cumpana ?”
Asadar, Biblia vorbeste despre niste dimensiuni bine determinate ale globului pamantesc. Pamantul nostru nu a fost adus la existenta la intamplare, avand niste dimensiuni intamplatoare. Dar au oare importanta atat de mare dimensiunile Pamantului ?
Se cunoaste astazi ca intre corpurile ceresti se exercita o forta de atractie universala care este direct proportionala cu masa corpurilor ceresti si invers proportionala cu patratul distantei dintre ele. Daca Pamantul nostru nu ar avea aceste dimensiuni bine determinate, el ar avea cu totul alta orbita.
Ce ar insemna aceast lucru ? Imposibilitatea vietii .
Mihai Serban , autorul cartii “Omul si astrele”, publicata in Editura Dacia in 1986, la pag. 87 scrie:
“Tera este o planeta privilegiata; orbita sa se afla la o distanta optima fata de Soare, distanta care sa permita aparitia materiei vii si dezvoltarea formelor superioare de viata. Urmarea situarii la distanta optima este constanta fluxului de energie pe care planeta il primeste de la Soare, ceea ce asigura variatii mici ale temperaturilor locale in functie de anotimpuri. Fata de temperatura medie de -25 grade Celsius care se inregistreaza pe Marte, pe Tera aceeasi medie este de +10-15 grade Celsius, fapt cu implicatii deosebite in metabolismul apei in organismele vii. Concluzia care se impune este ca Tera se afla la o distanta fata de Soare care sa asigure un flux optim de energie radianta, suficient pentru a pastra in general temperatura apei in limitele fatidice 0 si 100 de grade Celsius si a permite circulatia libera a acesteia si, in acelasi timp, nu atat de intens incat sa transforme intreaga planeta intr-un desert incins.”
Ce consecinte ar avea un alt volum si o alta masa a planetei noastre ? Poate consecinta cea mai grava pentru viata ar fi exercitarea unei alte forte de gravitatie. O forta de gravitatie mai mica ne-ar impiedica sa ne deplasam cu usurinta pe supafata pamantului, iar aerul atmosferic s-ar rarefia, nefiind atras suficient de puternic de pamant. Rarefierea sau disparitia atmosferei ar face imposibila viata.
O forta de gravitatie mai mare ne-ar strivi de pamant, dereglandu-ne toate functiile fiziologice ale organismului. Desigur, consecintele ar fi multiple, insa una se impune a fi mentionata: viata pe planeta ar fi greu de conceput , daca nu chiar imposibila.
G) Biblia sustine ca aerul are greutate.
– Iov 28, 25-27: “Cand a randuit greutatea vantului si cand a hotarat masura apelor, cand a dat legi ploii si cand a insemnat drumul fulgerului si al tunetului, atunci a vazut intelepciunea si a aratat-o i-a pus temeliile si a pus-o la incercare.”
Noua ni se pare foarte firesc sa recunoastem acest adevar stiintific, insa pana la Toricelli in 1643, s-a ras de ideea ca aerul ar avea greutate. Toricelli a fost cel care, in 1643, a demonstrat ca aerul are greutate si ca el exercita o presiune asupra pamantului. Astazi se stie ca asupra noastra apasa cateva mii de kilograme, dar cine simte greutatea aceasta?
Ceea ce Toricelli a demonstrat experimental in secolul al 17-lea, Iov a afirmat cu aproape doua milenii i.Chr. De unde stia Iov, un simplu pastor din tara Ut, toate aceste lucruri ? Un singur raspuns se impune: inspiratia divina a Bibliei.
H) Biblia sustine ca raportul dintre suprafata uscatului si cea a apei este de unu la trei.
– Isaia 40, 12: “ Cine a masurat apele cu mana Lui ? Cine a masurat cerurile cu palma si a strans tarana pamantului intr-o treime de masura?…”
Cu circa 2700 de ani in urma, intr-o vreme in care nu se putea vorbi de cartografierea Pamantului cu ajutorul satelitilor de pe orbita, Isaia stia ca uscatul reprezinta circa o treime din suprafata globului, in timp ce apele reprezinta doua treimi din aceeasi suprafata. Atlasul geografic ne spune: uscatul are o suprafata de 149 200 000 km patrati, in timp ce suprafata oceanului planetar este de 361 000 000 km patrati.
Asadar, raportul de trei la unu este destul de corect. De unde a stiut profetul Isaia acest adevar ? Doar dupa ultimele descoperiri geografice si, mai ales, dupa primele zboruri in spatiul extraterestru, s-a putut calcula suprafata totala a uscatului si a marilor.
Un singur raspuns ni se pare logic: inspiratia divina a Bibliei.
I) Biblia sustine ca Dumnezeu “a intins cerurile” la creatiune.
– Psalmul 104, 2: “Te invelesti cu lumina ca si cu o manta, intinzi cerurile ca un cort.”
– Iov 9,8 : “Numai El intinde cerurile si umbla pe inaltimile marii…”
– Isaia 40, 22 : “ El intinde cerurile ca o mahrama subtire…” etc.
Dar ce legatura exista intre expresia biblica “intinde cerurile” si stiinta contemporana ? Astazi se vorbeste mult despre expansiunea universului. Teoria Big Bang , sustinuta de majoritatea oamenilor de stiinta, dar in acelasi timp combatuta de alti oameni de stiinta, sustine ca intreaga materie din univers se gasea concentrata initial intr-un atom primar. In momentul 0, acest atom primar ar fi explodat, dand nastere corpurilor ceresti organizate in sisteme solare, galaxii si roiuri de galaxii, care continua si astazi sa se departeze de punctul central al exploziei.
Ne vorbeste Biblia de Big Bang inca de acum aproximativ 2700 de ani ? Categoric nu ! Sau, mai corect spus, nu in sensul in care isi imagineaza astazi unii oameni de stiinta. Creatiunea divina a fost , intr-un anume sens, o explozie ( Big Bang ) de viata, de imaginatie creatoare, in urma careia a aparut universul. Biblia ne invata ca la origine a acestei “explozii” nu s-a aflat hazardul lipsit de inteligenta si finalitate, ci o Persoana atotputernica si inteligenta- Dumnezeu Creatorul. El este Cel care “a intins cerurile” si inca le mai “intinde”, caci ,afirma Mantuitorul,“Tatal Meu lucreaza pana acum si Eu de asemenea lucrez”(Ioan 5, 17)
J) Biblia ne vorbeste , in termenii ei nestiintifici, despre Legea a doua a termodinamicii- Legea entropiei.
– Romani 8, 20-21: “Caci firea ( natura ) a fost supusa desertaciunii, nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o, cu nadejdea insa ca si ea va fi izbavita din robia stricaciunii… “
– Psalmul 102, 25-26: “Tu ai intemeiat in vechime pamantul si cerurile sunt lucrarea mainilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei ramanea; toate se vor invechi ca o haina; le vei schimba ca pe un vesmant si se vor schimba”
Acest pasaj din Psalmi l-a determinat pe Lordul Kelvin ( 1824- 1907 ) sa aprofundeze termodinamica si sa descopere cea de-a doua lege a ei, supranumita si Legea entropiei. El era convins ca lumea a fost creata de o Fiinta inteligenta, dar ca ea se indreapta spre un sfarsit inevitabil, de la care doar Dumnezeu o poate salva prin redistribuirea energiei in univers.
Desi Biblia foloseste termeni simpli ca “robia stricaciunii” (“robia dezordinii”dupa alte traduceri) sau “supusa desertaciunii”, mesajul ei este cat se poate de clar: Totul in lumea noastra, de la caderea omului in pacat si caderea blestemului asupra intregului pamant, tinde spre dezordine, haos si moarte, adica spre o stare in care entropia este maxima. Acesta este motivul pentru care, in lumea noastra, este mai usor sa stricam , sa degradam, sa producem dezordine, sa demolam, decat sa construim, sa creem, sa facem ordine. Stricand, demoland, facand dezordine, nu facem altceva decat sa actionam in sensul in care lucreaza legea entropiei. In acelasi timp, orice se face bun si ordonat in lumea noastra, cere mult efort si timp, caci se actioneaza impotriva unei legi care guverneaza existenta noastra pe pamant.
Concluzii
Biblia nu este un tratat stiintific, dar ceea ce a afirmat ea cu milenii in urma, cand lumea era plina de aberatii si falsuri pe post de inalta stiinta, este adevarat. Trebuie sa recunoastem impreuna cu Mantuitorul: “Cuvantul Tau este adevarul.” ( Ioan 17, 17 )
De ce nu am crede tot ce spune el ?
Lori Balogh
