13. Biblia si stiinta medicala
Autor Lori Balogh
Sursa: www.loribalogh.ro
Viena, anul 1840. Pe vremea in care vienezii se leganau in ritmurile valsurilor lui Iohann Straus tatal si fiul, capitala Austriei era un renumit centru medical pentru acea epoca.
Intr-unul din renumitele spitale-clinici, numit Algemeines-Krankenhaus, se petrecea ceva ciudat: una din sase femei care se internau , deceda dupa un timp de spitalizare. Obstetricienii atribuiau moartea nefericitelor lor paciente diferitelor cauze: constipatia, intarzierea lactatiei, frica…
Ce se intampla in acea clinica atunci cand murea un pacient ?
Cadavrul era transportat in sala de autopsie unde medicii si studentii intrau in fiecare dimineata , inainte de vizitarea bolnavelor. Aici ei faceau autopsia cadavrelor dupa care, fara sa se spele pe maini, intrau in saloane pentru a face examinarea pacientelor. Pe atunci nu existau manusi de cauciuc.
La inceputul anului 1840, un medic tanar de origine maghiara- Ignatz Semmelweis-a primit in grija un salon obstetrical. El a observat repede ca decedau acele femei care erau examinate de profesorii si studentii care participasera la autopsie. Ca urmare, el a stabilit o regula in salonul sau: orice medic si student care a participat la autopsie trebuia sa-si spele mainile cu grija inainte de examinarea bolnavelor.
Regula a fost introdusa in vara anului 1847 si urmarea imediata afost o scadere rapida a mortalitatii de la un deces din sase paciente, la un decs la 40 de paciente, apoi chiar la un deces la 84 de paciente. Statistica arata clar ca mortalitatea crescuta se datora unei infectii al carui germene era adus din morga de profesorii si studentii ce participasera la autopsie.
Apoi, s-a mai intamplat ceva inexplicabil pentru acea epoca. Cu o ocazie , dupa spalarea atenta a mainilor, conform regulii celei noi introdusa de Semmelweis, medicii au facut examinarea unui numar de 12 paciente intr-un salon. Rezultatul ? 11 paciente au facut febra si au decedat. Dr. Semmelweiss s-a alarmat, intrebandu-se cu privire la cauza mortalitatii crescande si atunci, tanarul medic a introdus o noua regula: spalarea mainilor dupa examinarea fiecarei paciente. Rezultatul? Mortalitatea a scazut brusc si semnificativ.
Dr. Ignatz Semmelweis nu a putut insa sa supravietuiasca prejudecatilor colegilor sai. Medicilor si studentilor li se parea prea greu sa se spele dupa fiecare pacient examinat si de aceea au inceput sa-l defaimeze pe tanarul medic, subminandu-i autoritatea , pana acolo incat, la inceputul anului urmator, nu i s-a mai prelungit contractul.
Succesorii lui Semmelweis au aruncat lighenele de spalat . Urmarea a fost evidenta: mortalitatea a crescut din nou, ajungand la cifrele initiale. Deprimat, Semmnelweis a parasit Viena, stabilindu-se la Budapesta, orasul sau natal. Acolo el a obtinut un loc intr-un spital in care mortalitatea era la fel de ridicata. Introducand aceeasi metoda pe care o folosise la Viena, a obtinut aceleasi rezultate imbucuratoare. Dar si prejudecatile noilor sai colegi erau aceleasi. Gelozia si invidia ii faceau pe colegii lui Semmelweis sa nu-l mai salute cand se intalneau pe coridoarele spitalului.
Intr-un efort disperat, Semmelweis a scris o lucrare in care a adunat toate observatiile sale, o lucrare considerata a fi de pionierat in privinta asepsiei. Insa fiind un suflet sensibil, psihicul i-a fost afectat si nu a putut rezista presiunii . Defaimat de colegii si superiorii sai, Semmelweis si-a pierdut echilibrul mental si a sfarsit intr-un spital de psihiatrie…
Rasfoind istoria medicinii, putem observa ca astfel de greseli grave nu se faceau doar in sectiile de obstetrica si ginecologie, ci in toate ramurile medicinii. Iata, de exemplu, cum se pregatea o operatie la sfarsitul secolului al 19-lea.
Pacientul intra in sala de operatie imbracat cu hainele lui de acasa, la fel cum ar fi intrat intr-o berarie sau frizerie. Acolo se descalta si se dezbraca, apoi se urca pe masa de operatie, asteptand medicul.
Chirurgul se dezbraca de haine in acelasi loc, apoi isi sufleca manecile de la camasa, isi scotea cateva instrumente din geanta sau din dulap si incepea sa opereze. Daca dorea sa le arate ceva studentilor sai, profesorul ii invita sa-si introduca mainile in abdomenul deschis al celui operat. Rezultatul era de asteptat.
Dr. Rosevelt Park scrie in cartea sa “Istoria medicinii” despre experientele sale ca internist in anul 1876, intr-unul din cele mai mari spitale. Statistica sa arata ca aproape toti pacientii operati, cu una sau doua exceptii, mureau de septicemie.
Au trebuit sa treaca inca multi ani pentru ca, in urma cercetarilor lui Louis Pasteur , Robert Koch si altii, sa se introduca niste reguli de igienizare si asepsie care sa reduca mortalitatea.
Astazi, cand citim aceste lucruri, ne vine sa zambim de ignoranta medicilor care au profesat medicina doar cu un secol- un secol si jumatate in urma. Ne vine sa zambim de nivelul cunostintelor medicale de la mijlocul veacului al 19-lea. Cum este posibil sa nu se cunoasca un lucru atat de elementar ca importanta pastrarii igienei in institutiile spitalicesti, precum si importanta sterilizarii instrumentelor medicale folosite in salile de operatie ? Pe buna dreptate, un cunoscut chirurg german pe nume Erwin Lieck
afirma odata ca istoria medicinii nu este altceva decat o istorie a marilor erori. Desi nicio ramura a stiintei nu a fost scutita de greseli, putem afirma ca greselile savarsite in domeniul medical au fost mult mai grave decat cele facute in alte domenii, caci ele au costat milioane de vieti omenesti.
Revenind la cele doua exemple amintite, milioane de vieti omenesti ar fi fost salvate daca omul ar fi avut incredere in cateva recomandari simple , la indemana oricui, pe care Dumnezeu le-a lasat in Biblie inca de acum 3500 de ani.
Micul Dictionar Enciclopedic, editia 1987, defineste astfel termenul de asepsie:
Asepsia este” metoda de sterilizare a instrumentelor medicale, a campurilor operatorii etc.cu ajutorul caldurii, ultrasunetelor, razelor ultraviolete etc. A intrat in practica in urma descoperirilor lui Louis Pasteur.” MDE, pag. 109
Poate fi gasit pe paginile Bibliei acest principiu simplu , dar esential pentru sanatatea omului ?
Sa citim cateva pasaje biblice apartinand Pentateucului ( primele cinci carti ale Bibliei ), scris de Moise cu aproximativ 3500 de ani in urma.
– Levitic 15, 1-12. 31– masuri ce trebuiau luate in cazul anumitor simptome de boala
– Numeri 19, 11: “Cine se va atinge de vreun mort, de vreun trup omenesc mort, sa fie necurat timp de sapte zile.”
– Numeri 31, 19-24: -masuri igienice ce trebuiau luate de popor dupa obtinerea biruintei asupra madianitilor
Gasim in aceste cateva pasaje biblice, scrise cu 3500 de ani in urma , cateva reguli de igiena , la indemana oricui si prezentate intr-un limbaj accesibil. Daca s-ar fi tinut cont de aceste cateva reguli simple, milioane de oameni ar fi fost salvati.
Iata cateva reguli – pe cat de simple, pe atat de eficiente- recomandate in Biblie, pentru prevenirea raspandirii anumitor boli:
– Metoda biblica cerea spalarea intregului corp, nu doar a mainilor, celui ce s-ar fi putut contamina.
– In unele cazuri, nu era suficienta o singura spalare . Ea trebuia repetata la anumite intervale de timp.
– Spalarea nu se facea oriunde, ci in apa curgatoare.
– Hainele celui contaminat erau spalate si apoi uscate la soare.
– In unele situatii, chiar luandu-se toate aceste masuri, cel contaminat era declarat “necurat” ( contaminat ) pentru o anumita perioada de timp si tinut in carantina. El era privit ca un posibil purtator al germenilor bolii. Daca, dupa trecerea timpului prevazut, nu apareau semnele bolii, carantina inceta si omul putea sa-si continue viata normala.
Sunt doar cateva reguli simple pe care Biblia le recomanda oamenilor inca de acum trei milenii si jumatate. Au trebuit sa moara multi oameni nevinovati de-a lungul istoriei, doar pentru ca aceste reguli au fost ignorate de catre cei ce practicau medicina.
Paracelsus- renumitul medic, alchimist si filozof renascentist din secolul al 16-lea, a facut o afirmatie destul de radicala:
“Profesorii universitari cauta intelepciunea in stiinta prejudecatilor; dar adevarul nu-si are izvorul in stiinta universitatilor; el vine de la Dumnezeu.”
Cuvinte tari, insa de multe ori adevarate. De ce s-a gresit atat de mult pe taram medical in cursul secolelor trecute ?
O prima cauza a greselilor facute a fost respingerea revelatiei Scripturii, care pe langa legi morale, ceremoniale si civile, contine si o serie de principii sanitare necesare unei vietuiri sanatoase. In loc sa aleaga calea simpla propusa de Dumnezeu- cunoasterea binelui prin bine- oamenii au ales o cale complicata- cea a cunoasterii binelui prin rau.
O alta cauza a greselilor facute in domeniul medical de-a lungul timpului este un fapt care se tot repeta din cele mai vechi timpuri si pana azi: Un geniu in domeniul medicinii lanseaza o anumita teorie. Aceasta poate fi buna, rea, sau partial buna. Aceasta teorie devine lege pentru studentii din facultatile de medicina de-a lungul mai multor generatii, care o adopta si in practica medicala. Apoi se dovedeste ca teoria respectiva nu este tocmai corecta si este nevoie de multe dezbateri si lupte pentru ca acea teorie sa fie inlaturata. Iata cateva exemple:
1. Timp de cateva decenii s-a considerat ca repausul absolut la pat este obligatoriu pentru cei care au suferit de infarct miocardic. Au trebuit sa treca patru decenii , presarate cu o multime de victime decedate datorita unor embolii, pentru ca sa se revizuiasca “dogma” medicala si sa se admita ca miscarea este absolut necesara chiar si in cazul infarctului de miocard.
2. Cu doua secole in urma se credea ca nicotina este un medicament foarte bun in tratarea cefaleei si chiar in cazul unor afectiuni mai grave. Astazi se stie ca nicotina este una din cele mai puternice otravuri, cauzand infarctul de miocard, cancerul bucal, faringian, esofagian, gastric, diferite ulcere, gangrene ale membrelor inferioare etc.
3. In secolul al 19-lea s-a emis o teorie care se pretindea profund stiintifica, ce sustinea ca opt aminoacizi esentiali nu pot fi procurati de organism decat din alimente carnate. Cercetari recente de biochimie a proteinelor au demonstrat ca teoria este grasita, deoarece acesti aminoacizi esentiali au fost gasiti si in alimente de origine vegetala: cereale, fructe, legume.
In concluzie, este bine sa obsevam ca stiinta umana, fie ca este vorba de un domeniu sau altul, este perfectibila. Ceea ce astazi se considera a fi un adevar de necontestat, maine este posibil sa se fie aruncat la cosul de gunoi al stiintei. Adevarul revelat in Biblie este insa unul vesnic, dupa cum vesnic este Cel care este Autorul sau.
Iata cateva “retete medicale “ ciudate:
– Pentru prevenirea incaruntirii parului , acesta trebuie uns cu sange de vitel negru, care a fost fiert in ulei negru. Tot in acelasi scop, se poate unge parul cu grasime de sarpe cu clopotei…
– O alta reteta pentru ingrijirea parului consta in amestecarea in parti egale a unui calcai de ogar abisinian si a unei copite de magar, fiarta in ulei.
– Pentru scoaterea aschiilor se recomanda aplicarea de sange de rama si balegar de asin ( plin cu spori de tetanus ! )
– Alte retete pentru diferite boli cuprind ca remedii: sange de soparla, dinti de porc, mancaruri stricate, grasime ranceda, copita si excremente de magar, excremente de antilopa, caine, pisica si chiar de fluture…
De ce am amintit toate acestea ? Deoarece ele faceau parte dintr-un papirus egiptean renumit – Papirus Eber- un tratat medical scris in Egiptul faraonic in anul 1552 i.Chr, deci cu circa 3500 de ani in urma. Pe vremea aceea Egiptul ocupa o pozitie dominanta in lumea veche in privinta stiintei medicale.
Aproximativ in aceeasi perioada, in Egipt traia Moise, cel ales de Dumnezeu sa elibereze poporul evreu din captivitatea egipteana. Sa nu uitam insa ca Moise a fost instruit timp de 28 ani in cele mai inalte scoli egiptene, acumuland tot ceea ce insemna stiinta la vremea aceea.
Moise este insa si autorul Pentateucului- primele cinci carti ale Bibliei. Intrebarea fireasca pe care ne-o punem este daca putem gasi undeva in Biblie vreuna din aceste “retete” medicale, copiate de la cel mai civilizat popor al vremii.
In mod surprinzator pentru unii, Moise nu a copiat niciuna din aceste retete celebre egiptene, asas cum era de asteptat. Cum este posibil ca cel care a fost instruit timp de 28 ani in scolile cele mai inalte ale Egiptului, sa nu se inspire , cel putin in unele privinte, din ceea ce a invatat ? Multi sceptici ii acuza pe autorii Bibliei ca s-au inspirat din culturile popoarelor vecine: Egipt, Babilon, Medo-persia, etc. Daca lucrurile ar fi sta in felul acesta, atunci in Biblie ar fi trebuit sa gasim si retete de felul celor amintite mai sus. Biblia insa nu contine asa ceva.
Moise trebuie sa fi avut o credinta extraordinara incat nu s-a lasat ispitit de a introduce in Pentateuc si in uzanta poporului evreu astfel de remedii ciudate, imprumutate de la popoarele pagane din jur. In schimb, Moise a lasat cateva principii sanitare simple, primite direct de la Dumnezeu, si care au ramas valabile si astazi, dupa milenii de istorie. Ele sunt redescoperite in urma unor cercetari moderne.
Am amintit deja principiul asepsiei, care cuprindea cateva prescriptii simple si la indemana oricui, cu privire la sterilizare si decontaminare.
Un alt principiu sanitar pe care-l gasim in Biblie este cel al carantinei, care consta in izolarea bolnavilor , in special in cazul unor boli grave si cu caracter epidemic. In Numeri 31, 19-20 gasim cateva reguli pe care poporul evreu trebuia sa le urmeze dupa un razboi cu madianitii. Participantii la lupta trebuiau sa stea in afara taberei timp de o saptamana, curatindu-se in a treia si a saptea zi. Observam doua principii importante de care trebuiau sa tina cont: cel al carantinei si cel al asepsiei. Spalarea repetata corpului si a hainelor si apoi uscarea lor la soare, precum si carantina de o saptamana, aveau menirea sa fereasca poporul de o posibila contaminare cu vreo boala infectioasa de care ar fi suferit madianitii.
In Levitic 13, 44-46 , gasim aceleasi pricipii , de data aceasta aplicate in cazul celei mai temute boli din acea vreme: lepra. Bolnavul de lepra trebuia sa poarte hainele sfasiate, pentru a fi recunoscut de semeni, si era izolat afara din tabara de locuit.
Astazi principiul carantinei ni se pare logic , dupa ce stiinta medicala i-a descoperit importanta. De ce oare el nu afost pus in aplicare de-a lungul timpului, din moment ce Biblia il recomanda de mai bine trei milenii ?
Lepra– temuta boala a Evului Mediu- a inceput sa se extinda in Europa in secolele al 6-lea si al 7-lea. Boala a devenit o adevarata epidemie, culminand in secolele al 13-lea si al 14-lea. Lumea medievala era ingrozita de raspandirea acestei temute boli.
Ce masuri au luat medicii vremii ?
Ei credeau ca lepra era produsa din cauza ingerarii mancarurilor fierbinti, a piperului si usturoiului, dar si de o conjunctura nefavorabila a planetelor. Desigur, cu astfel de cauze, nici remediile nu erau eficiente. Si atunci, deoarece medicina a dat din umeri neputincioasa, problema combaterii leprei a fost preluata de biserica. Aceasta nu a facut altceva decat sa aplice vechiul principiu biblic al carantinei. Rezultatul? Epidemia a fost tinuta sub control, iar Europa a fost salvata de la o catastrofa.
Acelasi principiu a fost aplicat si in cazul ciumei, al varsatului negru si al altor epidemii, salvand milioane de vieti omenesti.
Un alt principiu sanitar elementar prezentat in Biblie este cel al igienei corporale, a caminului si a mediului inconjurator.
In Deuteronom 23, 10-14 sunt date cateva reguli simple in aceasta privinta. Daca oamenii ar fi tinut cont de ele, bolile intestinale ca holera, febra tifoida si dizenteria nu ar fi decimat populatia Europei in Evul Mediu.
Catre sfarsitul secolului al 18-lea, precautiile igienice, chiar in marile capitale europene, erau inca primitive. De regula, gunoaiele si excrementele erau aruncate pe strazile nepavate si murdare, facand ca mirosuri grele sa umple atmosfera acestor orase. Pe strazi se afla un adevarat rai al mustelor- vehiculele cele mai eficiente ale temutelor boli amintite.
Cate vieti ar fi fost salvate daca s-ar fi tinut cont de acest principiu biblic al igienei !
Sa amintim ceva despre circumciziune. Practicata de poporul evreu, dar si in alte alte regiuni ale globului, circumciziunea este privita de multi oameni ca un act religios- un semn al poporului lui Dumnezeu din acele vremuri. Sa privim insa circumciziunea si din punct de vedere medical, in urma unor cercetari recente.
In Geneza 17, 12 gasim porunca divina data lui Avraam, pe cand acesta avea 99 de ani:
“La varsta de opt zile, orice copil de parte barbateasca dintre voi sa fie taiat imprejur, neam dupa neam…”
Prima intrebare care se naste este de ce circumciziunea trebuia facuta dupa 8 zile si nu dupa 5, 7, sau 10 zile de exemplu ? Cercetari recente privind fiziologia nou-nascutului scot in evidenta cel putin doua motive pentru care circumciziunea era indicata in ziua a 8-a:
1. Vitamina K- necesara coagularii sangelui- nu este sintetizata in cantitate suficienta inainte de ziua a 8-a, ceea ce ar duce la hemoragii abundente. Incepand cu ziua a 8-a, cantitatea de vitamina K ajunge la o valoare normala in sangele copilului.
2. Un alt factor important in coagularea sangelui este protrombina. Inainte de ziua a 8-a, nivelul protrombinei este foarte scazut, ceea ce ar duce la hemoragii mari. In ziua a 8-a, nivelul ei este cel mai crescut. ajungand la 110 %, pentru ca, dupa aceea, sa scada la un nivel normal.
In concluzie, ziua a 8-a era cea mai indicata zi pentru circumciziune, caci organismul copilului era cel mai pregatit pentru o vindecare rapida a ranii.
A doua intrebare care se ridica este de ce era nevoie de circumciziune. Care era rolul acestei practici ?
Un posibil raspuns il putem primi de la o serie de statistici recente, care au demonstrat ca femeile evreice , ale caror barbati au suferit circumciziunea, se imbolnavesc intr-un procent extrem de mic de cancer genital, in comparatie cu alte femei.
Se ridica intrebarea: De unde a stiut Avraam ca acest procedeu era unul profilactic si de unde a stiut el ca ziua a 8-a de viata a copilului era timpul optim pentru efectuarea circumciziunii ? Nimeni din familia lui Avraam nu practicase acest obicei, cu atat mai putin locuitorii din Ur, localitatea natala a patriarhului.
Raspunsul nu poate fi decat acela pe care ni-l ofera Biblia: Avraam a primit toate aceste instructiuni direct de la Dumnezeu, la fel cum le va primi mai tarziu si Moise pentru poporul evreu.
Paralela intre descoperirile Bibliei si cele ale stiintei poate continua. Se poate studia despre alimentatia propusa de Biblie si cele mai noi descoperiri stiintifice in materie de nutritie. De asemenea, se poate studia problema alcoolului, a drogurilor, a tutunului. a stresului etc. din ambele unghiuri de vedere. Oricat am dezvolta aceasta paralela intre sustinerile Bibliei si descoperirile stiintifice pe tema sanatatii, vom ajunge mereu la concluzia ca intre Biblie si adevarata stiinta nu exista nicio contradictie.
Si acesta pentru simplul motiv ca la originea revelatiei biblice , cat si a stiintei adevarate, se afla acelasi Autor- Dumnezeu.
Lori Balogh
