10. Potopul biblic – un cataclism mondial
Autor Lori Balogh
Sursa: www.loribalogh.ro
Teoria uniformismului ( numita si actualism ), elaborata de fondatorul geologiei moderne- Charles Lyell ( 1797-1875 ), se opune teoriei catastrofiste a lui Cuvier ( 1769- 1832 ). Uniformismul sta la baza paleontologiei care se preda astazi in scoli.
Teoria acesta sustine ca in trecutul planetei noastre nu au existat catastrofe mondiale; timpul s-a scurs netulburat , asemenea unui fluviu maiestos, iar legile care actioneaza astazi sunt aceleasi care au actionat mereu.
La inceputul secolului al 20-lea insa, s-au ridicat mai multi geologi renumiti care au combatut uniformismul. Astazi exista o serie de argumente stiintifice serioase care combat uniformismul, desi acesta se mai preda inca in scoli. Nu vom intra in amanuntele acestor argumente , ci doar vom observa ce spune Biblia cu privire la acest subiect, verificand daca stiinta moderna confirma sau infirma relatarile ei.
Este bine sa observam de la inceput ca Biblia, vorbind despre un potop universal, se opune din start teoriei uniformismului, sustinand-o pe cea catastrofista a lui Cuvier. Cu acesta ocazie vom trece in revista cateva argumente in favoarea potopului biblic, impartite in cinci categorii: argumente teologice, mitologie comparata, argumente logice, argumente literare si argumente arheologice.
1. Argumente teologice
a) Biblia vorbeste de un pacat universal care a facut necesara o pedeapsa universala ( asupra intregei omeniri ). Vezi Romani 3,23; 5, 12
b) Conform cronologiei biblice, potopul a avut loc in anul 1656 de la creatiune. Este usor de inteles ca, dupa mai bine de un mileniu si jumatate de existenta , omenirea a crescut mult din punct de vedere numeric. Avand in vedere longevitatea si vitalitatea primelor generatii, este de presupus ca , inmultindu-se, oamenii s-au raspandit pe toata suprafata pamantului. Lucrul acesta a facut ca pedepsirea lor, in urma unei judecati divine, sa se faca printr-un cataclism mondial.
c) Dupa potop Dumnezeu a facut cu Noe un legamant care priveste intreaga omenire, ceea ce dovedeste ca intreaga lume veche fusese nimicita. Vezi Geneza 9, 8-17 Daca ar fi existat si alti supravietuitori ai potopului, Dumnezeu nu ar fi facut cu Noe un legamant care privea intreaga omenire, ci unul care-l privea doar pe el si familia lui.
d) Potopul este folosit de Mantuitorul ca o prefigurare a sfarsitului lumii. Vezi Matei 24, 37-39
Daca sfarsitul lumii va fi, prin definitie, un eveniment mondial, el nu putea fi prefigurat printr-un cataclism local. O simpla inundatie locala nu putea sluji Mantuitorului pentru a prefigura sfarsitul istoriei pacatului, ceea ce dovedeste inca odata ca potopul de care vorbeste Biblia a fost cu adevarat un cataclism mondial.
e) Apostolul Petru aminteste si el despre potop ca fiind o catastrofa reala si mondiala. Vezi 2 Petru 2, 5-10
2. Mitologia comparata
In cartea “Miturile esentiale”, Viktor Kernbach subliniaza cateva lucruri interesante pe marginea subiectului potopului. El remarca faptul ca in lume exista peste 200 de variante ale povestirii potopului, in afara relatarii biblice. Practic nu exista continent si popor la care sa nu se gaseasca cel putin o legenda care sa vorbeasca despre potop.
Autorul cartii remarca de asemenea faptul ca toate legendele despre potop au cateva elemente comune:
– Proportiile catastrofale, cuprinzand intreaga lume locuita
– Scopul pedepsitor al potopului
– Existenta unui numar mic de supravietuitori
– Oprirea celor care au supravietuit potopului pe varful unui munte
In ceea ce priveste aria de raspandire a legendelor legate de potop, s-au gasit relatari la babilonieni, la populatia maya, la vechii locuitori ai Sudanului, la indigenii din Alaska, in Hawai, Groenlanda, insulele Polineziei, la chinezi, indieni, greci si egipteni.
Scepticii afirma ca existenta atator legende raspandite pe toata suprafata pamantului nu este o dovada in favoarea unui cataclism mondial caci- afirma ei- popoarele vechi s-au inspirat unele de la altele. Dupa descoperirea, sub ruinele bibliotecii regelui Assurbanipal din Ninive, a celor 12 de tablite de lut continand Epopeea lui Ghilgames, s-a afirmat ca evreii s-au inspirat de la vechii babilonieni in privinta relatarii despre potop. Aceasta este doar o ipoteaza putin credibila.
Existenta atator legende si versiuni pe toate meridianele globului, in ciuda deosebirilor dintre ele, este mai degraba o dovada a originii lor comune. Un cataclism mondial trebuie sa fi lasat o amintire puternica in constiinta tuturor populatiilor pamantului care au aparut din supravietuitorii potopului. Este mult mai logic sa acceptam acest rationament dacat sa credem ca “legenda” potopului a trecut de la un popor la altul, iar prima versiune nu a fost decat o pura inventie a imaginatiei omenesti.
3. Argumente logice
a) Durata de peste un an a potopului ( mai precis un an si 17 zile ) este dovada unui cataclism universal si nu a unei simple inundatii locale.
b) Dimensiunile corabiei sunt mult mai mari decat ar fi fost necesar in cazul unei inundatii locale.
c) Daca ar fi fost vorba despre o simpla inundatie locala, fuga spre regiuni mai sigure ar fi fost o solutie mai buna dacat construirea unei corabii. In cei 120 de ani de har acordati lumii antediluviene, Noe ar fi facut mai bine sa se retraga din zona aceea si sa-i sfatuiasca pe contemporanii sai sa faca la fel, daca ar fi fost vorba de o simpla inundatie.
d) Porunca data lui Noe de a lua animale din orice specie nu avea rost daca ar fi fost vorba doar de o inundatie locala, fie ea cat de intinsa. Speciile ar fi supravietuit in alte regiuni ale pamantului, facand inutila salvarea lor cu ajutorul corabiei.
4. Argumente literare
Daca citim cu atentie relatarea biblica a potopului, observam ca ne aflam in fata unui text narativ, facand parte din genul istoric. Nu gasim in acest text niciun element poetic, nimic care sa ne indice ca textul ar trebui interpretat altfel decat o cere simpla relatare a faptelor. Nimic nu este fortat sau denaturat , nimic nu este amplificat. Naratiunea curge firesc, atingand scopul pentru care a fost facuta.
5. Argumente arheologice
Sapaturile arheologice facute de Wooley in vechea cetate Ur din Caldeea, la aproximativ 18 km de locul unde se crede ca a fost Edenul, au scos la lumina dovezi de necontestat cu privire la existenta unui potop mondial. Sapand la 2o m adancime, arheologii au gasit un strat de mal gros de circa 3 m. Acest strat nu contine nicio urma de civilizatie. Astfel de urme de civilizatie au fost gasite atat deasupra stratului de mal, cat si sub acest strat. Un alt fapt interesant este acela ca urmele de civilizatie gasite sub stratul gros de mal erau cu totul deosebite de cele gasite deasupra.
Cand a facut acestat descoperire, Wooley a exclamat:
“Trebuie sa fi fost o dezlantuire napraznica , grozava si definitiva care a rupt continuarea istoriei anterioare.”
La 75 km nord pe valea Eufratului, Dr. Schmidt a facut sapaturi la cetatea Fara, locul unde se presupune ca a trait Noe si unde si-a construit corabia. Expeditia lui Dr. Schmidt a gasit acelasi strat de mal sub care s-au descoperit carbuni, cenusa, vase decorate artistic, schelete, sigilii si unelte, toate lasand impresia ca populatia a fost lovita pe neasteptate de o catastrofa, fugind in dezordine.
Sapaturile arheologice efectuate la cetatea Kis, la 150 km in amonte pe Eufrat, au dus la descoperirea aceluiasi strat de mal, avand o grosime de circa 1,65 m.
Trecand prin toate aceste argumente, ne intrebam daca mai poate fi acceptabila ideea lansata de unii cercetatori ca potopul biblic ar fi fost o simpla inundatie locala. Daca am lua in considerare doar argumentele arheologice, atunci am putea crede ca stratul gros de mal descoperit pe valea Eufratului s-a datorat unei inundatii locale. Daca insa tinem cont si de celelalte argumente ( argumente logice, mitologia comparata, argumentele teologice si cele literare ), ajungem la concluzia ca potopul biblic a fost un cataclism universal care a ramas viu in amintirea tuturor popoarelor lumii.
In almanahul “Ramuri”, publicat la Craiova in 1966, inginerul Theodor Thant, cercetator la Institutul de Fizica Atomica al Academiei Romane, a publicat un articol intitulat “Potopul- mit sau ipoteza stiintifica”in care afirma:
“Si totusi potopul biblic a existat. Este vorba de o catastrofa ce a cuprins la vremea aceea intreaga suprafata terestra; un cataclism cu cutremure si eruptii vulcanice ale continentelor si scufundarea unor regiuni intregi ale globuluii. Numarul argumentelor stiintifice care confirma potopul, incepand cu mitologia comparata si terminand cu metodele moderne, nucleare, de cercetare a varstelor diferitelor vestigii ce sustin ipoteza este din ce in ce mai mare. In ce priveste faptul in sine, nu mai exista suspiciuni.” pag. 85-86
In concluzie, ideea unui potop universal incepe sa fie acceptata si in lumea stiintifica, dupa lungi ezitari si cautari. De ce oare omul modern trebuie sa parcurga un drum atat de lung si plin de ocolisuri pentru a ajunge la adevar? Dupa un sir nesfarsit de ipoteze si contraipoteze, cu cercetari interminabile si polemici, oamenii ajung sa recunoasca un adevar pe care Biblia il sustine atat de clar si simplu de mii de ani.
Spunea poetul Ioan Alexandru:
“Cât e de greu si-anevoios
Drumul din mine înspre tine,
Când pe altarul rece dintre noi
Nu-i sacra ardere de sine!” ( Poezia “Fratii” )
Parafrazand aceste versuri, putem spune:
Ce lung e drumul dinspre noi spre adevar, daca pe altarul dintre noi nu se afla credinta in Dumnezeu !
Daca insa pe acest altar arde flacara credintei, ce scurt e drumul spre adevar !
Lori Balogh
