9. Fosile, roci si ere geologice
Autor Lori Balogh
Sursa: www.loribalogh.ro
O problema cu care este confruntat cel ce crede in revelatia biblica este cea legata de teoria erelor geologice. Exista o prapastie adanca intre ceea ce sustine stiinta, pe de o parte, si ceea ce sustine Biblia, pe de alta parte,cu privire la trecutul geologic si biologic al planetei. Aceasta neconcordanta nu poate fi inteleasa decat avand o privire de ansamblu asupra celor doua modele: evolutionist si creationist.
O privire mai atenta asupra metodelor de datare ( vezi prelegerea nr.8 ), acceptarea existentei unui cataclism mondial in trecutul geologic si biologic al pamantului si luarea in discutie a conditiilor climaterice de pe pamant inainte de acest cataclism ( potopul biblic ) ne vor ajuta sa explicam de ce exista aceasta prapastie intre stiinta si religie in aceasta privinta.
Cand vorbim despre fosile si roci, acestea par subiecte diferite. In contextul nostru insa, ele sunt strans legate unele de altele. Exista doua teorii total opuse cu privire la formarea rocilor si a fosilelor:
1. Uniformismul– teorie care sustine ca fosilele, rocile si alte elemente ale crustei pamantului s-au format incet, de-a lungul unor perioade enorme de timp, prin aceleasi procese care actioneaza si astazi. Aceasta teorie sta la baza modelului evolutionist.
2. Catastrofismul– teorie care sustine ca cele mai multe fosile si depozite sedimentare s-au format intr-o perioada scurta de timp. Teoria sta la baza modelului creationist, afirmand ca legile si procesele naturale actuale nu sunt suficiente pentru a explica unele date stiintifice.
Asocierea uniformismului cu evolutionismul a devenit necesara deoarece evolutia cere o perioada imensa de timp pentru a fi credibila. Totusi, astazi multi evolutionisti intorc spatele uniformismului.
“Doctrina uniformismului a fost viguros disputata in anii recenti. O serie de autori, cu toate ca abordeaza subiectul din directii diferite, sunt de acord ca acesta doctrina este alcatuita in parte din componente lipsite de sens si eronate, iar unii sugereaza ca ea sa fie abandonata , fiind una din presupunerile teoretice ale stiintei geologiei…” (1)
( Pentru mai multe afirmatii ale unor oameni de stiinta in acest sens, vezi lucrarea lui Dr. Henry Morris “Creationism stiintific”, pag. 96-98. )
Creationismul, dimpotriva, este capabil sa explice existenta tuturor formatiunilor geologice existente, cat si cea a fosilelor pe care acestea le contin. Insasi existenta fosilelor ne vorbeste despre rapiditatea formarii lor.
Exista cativa factori care ar distruge complet organismele inainte de a se fosiliza:
a) Fortele eroziunii solului
b) Descompunerea bacteriana
c) Intemperiile vremii
d) Animalele necrofage ( in cazul organismelor animale moarte )
Toate acesti factori, precum si si alte procese, ar distruge organismele inainte ca procesul de fosilizare sa fie complet. Acest fapt impune o concluzia logica: fosilele s-au format rapid, in urma unor fenomene catastrofice. Indiferent de fenomenul care a dus la fosilizare: inghetare, carbonizare ( in cazul plantelor ), pietrificare, cimentare, formarea de mulaje sau matrite, durificarea oaselor sau a partilor moi etc. acesta implica in mod obligatoriu ca ingroparea organismelor sa fi fost facuta rapid. Aceasta presupune insa ideea de catastrofa.
Planeta este plina de cimitire de fosile pe fiecare continent. Iata cateva exemple:
– Siberia: un adevarat cimitir de mamuti inghetati
– Belgia: cimitir de proportii gigantice si extins pe verticala pe mai mult de 30m de roca, continand oase fosile
– Texas: straturi de amfibii
– Sicilia: straturi de hipopotami
– California: mai mult de un miliard de heringi fosilizati pe o suprafata de 10 km patrati
– Wyoming: un mare cimitir de oase de dinozaur
– New Mexico: unul din cele mai mari cimitire de dinozauri, continand zeci de schelete incalcite unele peste altele.
– Alberta: cimitir de schelete de dinozauri si alte reptile
– Pretutindeni pe pamant: straturi de plante fosile ( ex. carbunii )
Pot fi enumerate numeroase alte exemple din toate partile lumii, toate dovedind ca fosilele trebuie sa se fi format foarte repede, in urma unor catastrofe de mare amploare.
Bazandu-se pe teoria ( neverificata stiintific! ) a uniformismului, oamenii de stiinta evolutionisti au alcatuit un tabel al succesiunii erelor geologice, de la aparitia planetei si pana in zilele noastre. Este greu de gasit o schema a erelor geologice care sa corespunda cu altele de acelasi caracter. In toate schemele pe care le putem gasi , fie in manualele scolare, fie in lucrari de specialitate, exista un joc al milioanelor si miliardelor de ani. Diferentele de cateva zeci de milioane de ani care exista intre diferitele variante, nu mira pe nimeni.
Am ales pentru ilustrare varianta predate in manualele de biologie (2 ).
NEOZOIC ( ERA TERTIARA )-70 MILIOANE DE ANI
CUATERNAR Reptile, Pasari, Mamifere, Om
NEOLITIC
PALEOLITIC
MEZOZOIC ( ERA SECUNDARA ) -150 MILIOANE DE ANI-
CRETACIC – Disparitia misterioasa a dinozaurilor
JURASIC- Arheopterix lithografica (pasarea –reptila )
TRIASIC- Aparitia reptilelor mari: dinozaurii
PALEOZOIC (ERA PRIMARA )-350 MILIOANE DE ANI-
PERMIAN- Primele reptile
CARBONIFER-Stegocefalii ( pesti mari, fara gat, care mergeau si pe uscat, respirand aer )
DEVONIAN- Primii pesti ososi
SILURIAN-Pestii placodermi ( cartilaginosi, acoperiti cu o placa osoasa )
ORDOVICIAN–
CAMBRIAN-Moluste
PRECAMBRIAN- PESTE 4 MILIARDE DE ANI- Primele forme de viata monocelulara
NASTEREA PLANETEI PAMANT- 4,5 MILIARDE DE ANI
Cu privire la aparitia omului, trebuie sa facem precizarea ca , dupa teoria evolutionista, omul a aparut in ultima perioada a erei neozoice- in cuaternar- dupa urmatorul arbore genealogic:
Cel mai vechi stramos al omului si al maimutelor este considerat a fi Driopitecus, care ar fi trait cu 15-25 milioane de ani in urma. Din el s-au desprins doua ramuri: una ducand, prin evolutie la maimutele de azi si alta, ducand la omul modern.
Conform acestor cronologii sustinute de stiinta actuala, nu ar trebui sa existe nicio legatura intre omul modern, despre care se sustine ca a aparut acum 30 000 de ani, si dinozauri, care au trait cu 140-150 milioane de ani in urma, in era mezozoica, conform teoriei evolutioniste. Este deci cat se poate de logic ca cele doua specii- omul modern si dinozaurii –sa nu se fi intalnit niciodata, deci nici urmele lor sa nu se gaseasca in acelasi strat geologic.
Si totusi realitatea de pe teren este cu totul alta decat o spune teoria evolutionista. Iata cateva argumente care dau mari dureri de cap sustinatorilor teoriei evolutiei.
“In albia raului Paluxy, de langa Glen Rose, Texas, SUA, identificata ca fiind o formatiune din cretacic, au fost gasite, in 1939, sute de urme pietrificate de brontozauri, dinozauri si tyranozauri. La cativa metri de ele, americanul Jim Ryals a descoperit si decupat o portiune de sol pe care a vandut-o doctorului C. C. Cook din oraselul Celeburne, Texas. In mijlocul ei era imprimata o amprenta de picior stang, cu lungimea de 45 cm , ce apartinea unui Homo sapiens. Stirea a facut senzatie si prof. dr. Roland T. Bird de la Facultatea de Paleontologie vertebrata a Muzeului National American de Stiinte Naturale s-a deplasat imediat la Glen Rose , unde se descoperisera intre timp si alte dovezi ce pledau in favoarea prezentei omului in cretacic. In “Natural History”( mai 1939 ) dr. Bird scria: “Am avut pietrele in mana- erau cele mai stranii lucruri de acest fel pe care le-am vazut in viata mea. Pe suprafata fiecareia se gasea imprimata forma unui picior uman gol, perfecta pana la cel mai mic detaliu. Cand am auzit ca existau urme de dinozaur in exact acelasi fel de piatra, dintr-un nivel stratigrafic absolut identic, cu greu imi puteam stapani curiozitatea. chiar posibilitatea unei asemenea asocieri parea greu de imaginat…Cu toate acestea ambele tipuri de urme proveneau din albia de la Glen Rose.” (3)
Initial s-a crezut ca este vorba de un fals, insa peste cateva decenii, in urma unor analize facute cu aparatura moderna, s-a constatat veridicitatea descoperirii. Atat urmele dinozaurilor, cat si cele umane prezentau aceleasi caracteristici de formare, eliminandu-se posibilitatea falsificarii lor. In 1964 dr. Clifford L. Burdick, expert in geologie, a descoperit si alte urme asemanatoare, iar in 1981 o echipa de la Universitatea din California a continuat cercetarile. S-au gasit peste 1000 de urme de dinozaur si mai mult de doua duzini de urme de om. Descoperirea ii pune in mare incurcatura pe evolutionisti, deoarece, conform teoriilor general acceptate, acum 140 milioane de ani, cand se spune ca au trait dinozaurii, nu aparusera nici macar cei mai indepartati stramosi ai omului.
Insa urmele gasite la Glen Rose, Texas, nu sunt singurele descoperite pe Terra. In 1984 un fotoreporter al revistei “Stiri din Moscova” a gasit pe un platou calcaros din sud-estul Turkmeniei peste 1500 de amprente de diniozauri. Dupa publicarea fotografiilor, s-a organizat o expeditie paleontologica de catre Academia de Stiinte a R.S.S. Turkmene, care a facut aceeasi descoperire senzationala: printre urmele de dinozauri s-au gasit si cateva amprente de picior uman gol, apartinand unui om modern ( Homo sapiens ). Dar aceste urme au fost imprimate in cretacic, acum aproape 150 milioane de ani, conform teoriei evolutioniste.
Si in acest caz, specialistii rusi au infirmat posibilitatea unui fals.
Urme de om modern au fost gasite si in formatiuni cretacice din Arizona,California si New Mexico. Mai uluitoare decat acestea sunt cele gasite in formatiunile geologice din carbonifer, avand vechimea ( dupa teoria erelor geologice ) de 310 milioane de ani. In formatiuni carbonifere din Pennsylvania, Virginia, Kentucky, Illinois si Missouri , pana la Muntii Stancosi in vest, s-au descoperit urme umane avand intre 12,5-25 cm lungime, apartinand omului modern. ( 4 )
La o altitudine de 3800 de metri, pe paltoul arid Marcahuasi din Peru, au fost gasiti in 1952 stalpi sculptati in forme de camile, vaci, lei, struti si …gliptodoni, disparuti cu mai bine de 25 milioane de ani in urma (dupa teoria evolutionista ). Cum este posibila aceasta asociere intre omul modern si un animal care se crede ca a trait cu 25 milioane de ani in urma, cand, conform teoriei evolutioniste, nici stramosii omului nu aparusera?
Dan Apostol, autorul cartii “Din tainele naturii” ridica o problema serioasa cu privire la credibilitatea teoriei erelor geologice:
“Daca omul, stramosul sau sau maimuta sau chiar stramosul mamifer al celei mai vechi maimute a existat in perioada carbonifera, indiferent de forma sau statiunea sa, bipeda sau nu, atunci intreaga geologie moderna este atat de gresita incat toti geologii ar trebui sa se lase de meserie…Consecintele acceptarii unei singure amprente de acest gen ca veridica ar aduce modificari majore in geologie si antropologie.”(5 )
In final, acelasi autor se intreaba: “In acest caz, cat de vechui este omul ?” ( 6)
Concluzii
Ceea ce am prezentat in prima parte cu privire la teoria uniformismului, a erelor geologice si a evolutiei animale pana la stadiul de om modern reprezinta o teorie care se vrea stiintifica. Insa faptele amintite mai sus nu pot fi contestate. Din cele prezentate putem trage cel putin doua concluzii:
– ori teoria evolutionista se dovedeste a fi complet eronata si atunci trebuie sa fie aruncata la cosul de gunoi al stiintei
– ori metodele de datare ( cu carbon radioactiv in special ) sunt atat de eronate incat nu se poate pune nicio baza pe ele. In acest caz, toata geologia, paleontologia si antropologia trebuie revizuite din temelii.
Dar cum se impaca toate aceste date stiintifice de necontestst cu Biblia?
1. Biblia ne descopera ca omul si animalele au fost create in aceeasi saptamana a creatiunii. Deci omul a trait pe pamant intotdeauna alaturi de animale. Faptele stiintifice care dovedesc o permanenta contemporaneitate a omului cu animalele sunt in perfecta armonie cu revelatia biblica.
2. Biblia ne vorbeste despre oameni uriasi inainte de potop si chiar dupa acesta:
“Uriasii erau pe pamant in zilele acelea…Acestia erau viteji si au fost in vechime oameni cu nume.” Geneza 6,4
Urmele gasite in straturile geologice din Glen Rose, Texas, au o lungime de 38-45 cm si 14 cm latime, ceea ce reprezinta urme lasate de niste oameni inalti de 3-4 m, fapt ce confirma afirmatiile Bibliei cu privire la existenta uriasilor.
3. Urmele descoperite, fie din formatiunile din cretacic ( cu peste 140 milioane de ani in urma ), fie din cele din carbonifer ( cu peste 310 milioane de ani in urma ), sunt urme identice cu ale omului modern, ceea ce demonstreaza ca nu a existat nicio evolutie a omului, cel putin in ultimii 310 milioane de ani ( daca este sa folosim limbajul cronologiei evolutioniste ).
Biblia ne vorbeste despre o creatiune perfecta, in care omul reprezenta coroana creatiunii, capodopera acesteia. Daca s-a schimbat ceva de atunci si pana astazi, atunci putem vorbi despre involutia, nu despre evolutia omului.
4. Cum au disparut dinozaurii erei mezozoice ? Pentru stiinta este un mister. S-au lansat diferite ipoteze: unii au afirmat ca nu au mai avut ce manca, altii au pus disparitia lor pe seama racirii climei, altii au lansat ipoteza otravirii lor, sau ca a avut loc un cataclism mondial, in urma ciocnirii cu un asteroid. Este interesant ca in aceeasi perioada geologica- sfarsitul mezozoicului si inceputul neozoicului_ au disparut pentru totdeauna si alte specii de animale: amonitii si belemnitii.
In acesta privinta Biblia ne ofera o explicatie cat se poate de rationala, prin istoria potopului.
“In istoria potopului, inspiratia a explicat ceea ce geologia singura nu ne poate descoperi. In zilele lui Noe au fost ingropati oameni, animale si arbori care erau cu mult mai mari ca cei de astazi si in felul acesta a fost pastrata pentru generatiile viitoare o dovada ca locuitorii pamantului dinainte de potop au pierit printr-un potop. Dumnezeu voia ca descoperirea acestor lucruri sa intareasca credinta in istoria data prin inspiratia Sa.” ( 7 )
Ramane o intrebare: Cui ii acordam increderea noastra : Bibliei, inspirata de Cel care a adus toate lucrurile la viata, sau asa-zisei stiinte, “pe nedrept numita astfel”, contrazisa pe zi ce trece de tot mai multe fapte de necontestat ? Alegerea ne apartine.
Lori Balogh
Referinte bibliografice:
( 1 ) James W. Valentine, “The Present is the Key to the Present”, Journal of Geological Education, 14 april. 1966, pag. 59-60
( 2 ) Manual de biologie cl. a 10-a, editia 1983
( 3 ) Dan Apostol, Almanah Stiinta si Tehnica, 1986, artic. “Vanatorii de dinozauri “
( 4) Albert C. Ingalls, Scientic American, ian. 1940, artic. The Carboniferous Mystery”
( 5 ) Dan Apostol, “Din tainele naturii”, editura Sport-Turism, 1987, pag. 89
( 6) Idem
( 7 ) E. G. White, “Patriarhi si profeti”, pag. 118
