9
Views

"PE LIMBA ZORILOR

E v a n g h e l i a     î n     l u c r u r i l e    d i n     n a t u r ă

 

Un jurnal de meditație, devoțiune și creație             

                      de  ION BUCIUMAN                                              

                                                                                                            NUMĂ‚RUL    20     

                                                                                                             2 februarie, 2006

 

 

       rost

 

 

Ca să ai credință

și să poți fi sigur

 că după fiecare apus,

 lumina zorilor

va răsări din nou.

 

Pe Limba Zorilor se citește Credință în fiecare apus de soare. Când ziua se stinge singură și umilă, o face frumos și fără lamentații inutile. Dispare încet, pur și simplu. Se duce să se odihnească puțin,  pentru ca apoi să se arate din nou, tocmai la celălalt capăt al cerului. Ziua nu ține neapărat să fie singura stăpână a timpului. Când i-a sosit vremea, se retrage frumoasă și senină, urmând soarelui, asemenea unei soții credincioase ale cărei dorințe se țin strâns legate de pașii bărbatului ei. La plecare, ziua nu-și pune straie de doliu și nici nu determină pe cei care o susțin să mai mijlocească pe lângă Cel care poate să o mai țină în ființă, să-i prelungească agonia. Ziua moare liniștită și fericită că și-a împlinit rostul. Restul lasă pe mâna Celui care știe să hotărască cel mai bine cum este mai bine. Ziua știe că va-ntineri mâine dimineață, așa că nu suferă la plecare mai mult decat amărăciunea standard a despărțiri. Încrezătoare în Stăpânul ei, ziua își face propria  credință să lucreze. Fiecare dimineață este o împlinire a așteptării credinței. Pe Limba Zorilor se rostește Credință, în fiecare freamăt al înserării care se lasă peste lume. Nu este lecție mai mare despre certitudine, decât stingerea domoală a zilei.

 

 

orion

 

deschidem poarta

să intre nebuloasa

miss univers

ca să ne poată urca

mintea frumoasă

 până la limanul

credinței de soi

   

 

crepuscul

 

se apleacă ziua

ușor și pașnic

peste gardul vecin

să-și înșiruie

la îndemână

pentru dimineță

visele următoare

 

 

credo

 

pun pariu

că noaptea care vine

se va rostogoli

în golul zorilor

chiar dacă atunci

ochii mei nu vor

mai fi sub soare

 

 

JIR

Fructul fagului este format din 2-3 semințe așezate într-o cupă de culoare ruginie, plină de ghimpi, dar accesibil pentru cei care știu că se mănâncă și că este bun la gust și hrănitor. Deocamdată numai porcii au aceste cunoștințe. Oamenii se deșteaptă mai greu. Lor le vine mintea la cap numai când n-au încotro. Porcii nu așteaptă să ajungă să le dea apa în gură. Ei se apucă să caute și este normal că cei care caută găsesc, nu contează ce cred alții despre ei. Jirul este unul dintre cele mai valoroase fructe de pădure în ciuda faptului că băieții de la institutul de cercetări pentru industria alimentară încă nu și-au dat girul. Pentru lucrurile evidente, nici nu este necesară avizarea prealabilă, așa că ia și mănâncă frate. Nu e cu porc, chiar dacă numai porcii știu de ce.

 

 

LAC

Incredibil, dar adevărat, aproape 2% din suprafața terestră este acoperită de luciul de apă lacustră. Aceasta este ca o picătură pe lângă imensa întindere de apă marină și oceanică. Dar pentru uscatul care înconjoară frumusețea lichidă, acest ochi de apă care privește către cer reprezintă o valoare inestimabilă. Lacul este o mulțime variabilă de ape adunată în locuri depresionare. Condițiile de formare și compoziția chimică a acestei ape constituie un adevărat sistem. De cele mai multe ori, apa lacului nu are unde să curgă și atunci nu-i mai rămâne decât să-și ridice ochii în sus și să se reverse în slavă. Ca și ucenici rămași după plecarea celor care se poticniseră în cuvintele prea puternice ale lui Isus, apele lacului nu au unde să se ducă și atunci se suie neștiute la cer.

 

LAN

Nu orice teren agricol cultivat este lan adevărat. Se cere o anumită stare  de maturizare a plantelor pentru ca ogorul să capete aspectul și titlul de „lan”. Ploaia timpurie face ca ogorul să se transforme în lan, iar ploaia târzie face ca lanul să se decline în favoarea miriștii. Existența lanului însuși este determinată de evidența roadelor gata de a fi culese, sau cel puțin aflate în fază foarte avansată de vegetație. La  o primă privire, lanul crează senzația de bogăție, plinătate, belșug și binecuvân-tare, dar pentru stăpân și cei care-l lucrează, lanul este sursa lor supremă de grijă, risc și frământare. Când se adună norii este pericol de grindină, când se arată soarele, amenință seceta, când este prea multă umiditate în aer, se ivesc bolile și dăunătorii, de aceea fraților, rugați-vă pentru seceriș.

 

           Chilie

 

Doamne,  Nu va zăbovi prea mult înserarea, așa că rotunjește-mi visele care mai zăbovesc încă pe ramuri și sunt prea crude pentru a fi adunate, și grăbește-te să mă strângi și pe mine în poală până dimineață.  Amin!

 

 

     Taifas

 

          Tot ai vorbit despre creșterea copiilor ca despre o responsabilitate și o binecuvântare, dar s-ar putea ca unii părinți să nu creadă nimic din ceea ce tot spui tu acolo. În realitate lucrurile nu sunt ca în teorie.

          Cu alte cuvinte: teoria ca teoria, dar practica ne omoară.

          Da bine că nu, iată cum te dai pe brazdă.

          Teoria și practica frate, nu pot trăi una fără alta. Dar nici nu se confundă una cu cealaltă.

          Zii, că începe să mă intereseze!

          Nu există practică bună și eficientă, fără o torie clară și ușor de aplicat, Și nu există teorie funcțională dacă nu are suficiente argumente luate din practică.

          Hai că ajungem prea departe și nu am vorbit nimic la subiect.

          Ai dreptate frate. Deci, creșterea copiilor cere cunoștințe serioase și o pregătire personală permanentă. Aceasta este o parte a problemei. Cealaltă latură este că numai o sursă bazată pe experiență ne poate furniza cunoștințele aplicabile în marea diversitate a vieții. Unde am putea găsi acest izvor de înțelepciune?

          Bănuiesc că ne vom întoarce iarăși la Biblie, dacă este vorba de învățătură sănătoasă și demnă de încredere.

          Drept ai grăit. Fă așa și vei avea viață veșnică.

                              IB.  ionbuciuman@yahoo.com, izbuc3@yahoo.com       

                                           www.intercer.net/article.php?id=472

          Ion Buciuman

PE LIMBA ZORILOR ,     Numărul 20, 2 februarie, 2006

             

 

Pe limba zorilor – Numarul 20, 2 februarie 2006

| Pe limba zorilor (Ion Buciuman) |
Despre autor
-