PE LIMBA ZORILOR

E v a n g h e l i a     î n     l u c r u r i l e    d i n     n a t u r ă

Un jurnal de meditație, devoțiune și creație              

de  ION BUCIUMAN                                              

                                                                                                               NUMĂ‚RUL  05

                                                                                                               20 octombrie, 2005

       Pentru ce?

Se dedică acest loc de suflet, celor osteniți, retrași și singuri, ca și celor care continuă să alerge fără răgaz în marea nebunie omenească.  Primii sunt chemați să prindă curaj, iar ceilalți să capete înțelepciune.

        Editorial

PE LIMBA ZORILOR se scrie și se citește încet, pe măsură ce cuvintele formate din semne și sunete unice, se arată, cresc și se sting apoi, dizolvându-se la fel de încet precum au apărut. Frazele se nasc întregi, astfel că nu ai cum sa știi daca se scriu de la stânga spre dreapta, sau invers. Uneori scrisul se luminează progresiv de jos în sus, alteori de sus în jos, dar de fiecare dată altfel, pentru că nu există stereotipie în mișcarea norilor, nici în bătaia vântului și nici în venirea și trecerea ploii. Tempo-ul fiecărei dimineți este unic și ritmul fiecărui asfințit este original, pentru că fiecare zi și fiecare  noapte este unică .  Nu există repetiții și nici nu se citează pe limba zorilor.  Fiecare pasaj este original și este arătat o singură dată. Numai stelele apar și dispar cu exactitate de ceasornic, pentru ca să existe un echilibru între stabilitate și mișcare, în fonetica și gramatica naturii.   

          Atelier (p)

stalactită

se ține bine de sus

ca să poată picura

vlaga pură și rodnică

din care crește ea însăși

pe măsură ce se dăruie

celor de jos

stalagmită

sclavă timpului orb

stăpână necontestată

peste apele dedesubt

statuie nobilă

se zidește din lacrima

primită pururi de deasupra

       Atelier (m)

CER

Întindere necuprinsă așezată generos deasupra capetelor noastre. Cerul apropiat ne ocrotește de arșiță și ne mai dă încă aer să putem răsufla în voie, cerul îndepărtat ne dă speranță și rost ca să aibă unde să ni se înalțe gândul. Cerul apropiat ne face să creștem și să ne simțim acasă, cerul îndepărtat ne face să ne simțim mici și nevrednici în mâna unui Dumnezeu mare și puternic. Cerul apropiat este născut odată cu pământul ca să ne înconjoare cu dragoste și lumină, cerul îndepărtat este atins de veșnicia și nemărginirea lui Dumnezeu, ca să știm că nu suntem niciodată singuri. Atunci când este vorba de a preamări slava  divină, toate cerurile se unesc în aceeași cântare de laudă și ne cheamă  să ne unim cu ele.

CIL

Un firișor de viață care se mișcă pentru a da sens și direcție vietăților microscopice. Cilul este mână și picior, dar mai ales aripă în stare să poarte crâmpeiul de viață în lume pe drumul rostuit anume. Cilul este busolă și hartă de folos în pustiul lichid dimprejur. El este senzorul de serviciu care anunță venirea furtunii sau împrăștierea norilor. Cilul este permanent gata de lucru și nu se dă niciodată bătut, oricât de grea sau de lungă ar fi ziua sau noaptea de muncă. Cea mai mică alcătuire a ființei celei mai mici, cilul nu se consideră niciodată prea neînsemnat pentru a sta deoparte. El se simte permanent chemat să acționeze, să participe și să-și împlinească partea. Lui nu-i pasă niciodată dacă alții lâncezesc, dar nici nu-i invidiază.   

            Chilie

Doamne, Te laud că m-ai făcut să văd frumusețea cerului mustind de bucuria începutului fiecărei zile. Tu mi-ai dat stăpânire peste tot ce are viață și se mișcă sub soare. Tu mi-ai dat libertatea de a umbla după buna plăcere și înțelepciunea să pot alege viața. Fie peste fiecare fibră a ființei mele stăpână înțelepciunea și îndurarea Ta, astăzi și mâine și în veci de veci,  Amin! 

            Taifas

Mi-ai scris că unele cuvinte de săptămâna trecută ar putea fi spuse mai bine. Mi-ai spus că „a fi pe fază” poate fi mai bine exprimat prin „a fi pregătit”, atunci când mă refer la bidiviul nerăbdător să o ia la sănătoasa, dacă s-ar ivi ocazia. Sunt de acord cu tine că un text poate fi îmbunătățit oricât de mult. Doar că ceea ce scriu eu ne este un text pretențios. De aceea am și ales formula de jurnal. În jurnal pot sa-mi permit sa fiu destul de lejer în folosirea limbajului. Avantajul acestui gen este tocmai naturalețea și simplitatea stilului. Oricum, apreciez foarte mult sugestiile tale din trecut, prezent și viitor. Apoi mi-ai mai scris că amintirea deșeurilor de plastic te-a făcut să cazi brutal din zborul lin al meditației. Ce să-i faci? Suntem încă în această existență în care frumosul și urâtul se amestecă suspect într-o combinație dură și grețoasă. Poate că pe această cale ne dezicem odată de bălăriile acestui veac, și optăm pentru frumusețile neatinse ale veacului celălalt. Până atunci nu putem fi cu totul despărțiți de gunoaie, nici chiar în iatacul cuminte al visării și rugăciunii. Răul este în noi atât de persistent unit cu propria noastră  natură, încât numai o intervenție a harului ne mai poate scoate din impas. Slavă Domnului că acest lucru a fost făcut cu putință. Aștept noi vești de la tine. Nu mă aștept să fie toate bune. Deocamdată.

 IB.  ionbuciuman@yahoo.com, izbuc3@yahoo.com

          Ion Buciuman

PE LIMBA ZORILOR ,     Numărul 05,  20 octombrie, 2005