2
Views

PE LIMBA ZORILOR

E v a n g h e l i a     î n     l u c r u r i l e    d i n     n a t u r ă

 

      Un jurnal de meditație, devoțiune și creație                  

                          de  ION BUCIUMAN                                              

                                                                                                                       NUMĂ‚RUL    18  

                                                                                                                       19 ianuarie 2006

 

 

       rost

 

 

 

Ca să poți vedea mai departe, mai albastru, mai curat și să poți umbla mai bine, mai frumos, mai înțelept.

 

 

 

        demers

 

 

Sublimul este abundent pe limba zorilor. Aceasta este urma cea veșnică pe care o lasă Dumnezeu trecând binevoitor prin preajma locuinței noastre efemere. Aceasta este umbra pe care o face frumusețea Slavei Sale nemăsurate, împresurând cu bunătate și credincioșie cercul strâmt și trist al existenței noastre inconștiente și străine de El. Sublimul este semnul căutării Sale de a ne trezi mintea și a ne încălzi inima. Atingându-ne retina, Dumnezeu dorește să ne miște sufletul înțepenit de frig și înstrăinare și să ne deschidă comorile inegalabile ale iubirii. Sublimul este gestul generos al dăruirii de Sine prin care Creatorul încearcă să Se facă înțeles, cunoscut și apreciat. Astfel bate El la ușa înzăpezită a vieții noastre. Este suficient un mic efort de interes de a răspunde căutărilor Lui și bucuria conoașterii Sale va începe să ne inunde sufletul și să ne lumineze viața. Fiind umpluți curând de uimire și admirație, vom începe să-i aducem adorație și slavă.

 

 

 

 

 

          poesis

 

speranță

 

roz dorm visele

sub zăpezile albastre

nădăjduind simplu

ca lumina zorilor

să le trezescă la timp

pentru a nu pierde

trenul de dimineață

 

 

cântec

 

troznesc oasele

ghețarilor greoi

căscând molatic

sub acordul sublim

al primelor raze

care se întorc

să-și ia împărăția

       

 

 

 

       tripode

 

ION

Atomul, molecula sau grupul de atomi care poartă o sarcină electrică, fapt ce îl face să se miște pe o anumită direcție, se numește ion. Grecii i-au spus astfel, pentru că el este cel care merge. Ionul nu-și mai află starea, de îndată ce s-a încărcat. El simte că trebuie să meargă și să facă ceva. Surplusul de încărcare electrică vine de la dispoziția de a da ce este al său, sau de a accepta sarcinile altora. Dacă cedează un electron propriu devine pozitiv și este bine, iar dacă primește ceva în plus, aleargă repede spre alții să le facă bine cu ceea ce a primit. Astfel că ionii negativi devin factori de sănătate, bunăstare și de echilibru pentru oamenii ocupați, preocupați și prea ocupați cu ale lor. Vorba din popor spune că Ion este nume de slugă. Acest lucru nu este rău de loc atunci când ne întoarcem la conducerea slujitoare.

 

JAD

Silicat natural de aluminiu, calciu și magneziu, de culoare albă-verzuie și luciu sticlos, cu valoare de piatră semiprețioasă.

Spaniolii au crezut multă vreme că acest mineral poate calma colicii abdominali așa că i-au spus piedra de ijoda  adică piatră de foale. Francezii au luat la început numai lejad, apoi i-au spus simplu jade,  și astfel i-a spus toată lumea. Nu se remarcă rezultate spectaculoase în tratamentul durerilor de burtă cu jad. Marea caliatate a acestei pietre este că poate fi modelată și transformată în obiecte de artă și podoabe. Astfel ajunge să fie prețuită și așezată la loc de cinste. Învățătura care se desprinde de aici este că dacă nu te pricepi să alini durerile cuiva, măcar lasă-te cioplit și finisat pentru a putea pune în valoare materialul din care ești făcut și care este de altfel, prețios numai pe jumătate.

 

 

           Chilie

 

Doamne,  Ca și Jadul din poveste, numai dacă faci ceva din mine poate fi vreo speranță să fiu de folos altora. Uite, astăzi nu mă mai împotrivesc. Pune dalta pe mine și nu te opri până nu încep să seamăn cu chipul Tău.  Amin!

 

 

             Taifas

 

          Pe unde tot umbli, omule, că am o mare trebă de făcut cu tine.

          Serios! Și care este treba de care vorbești?

          Mai întâi spune-mi pe unde umbli?

          Am dat o tură în jurul lacului.

          Bine, dar altceva mai bun de făcut nu ai, decât să tot umbli fără rost și să cauți după năluci acum pe vremea asta?

          Adevărul este că nu prea îmi găseam rostul când am plecat, dar tocmai mi l-am descoperit în timp ce mă preumblam de unul singur. Imi face bine mersul acesta în singurătate.

          Bine, bine, dar avem atâta treabă de făcut. Nu avem timp de pierdut. Vorba aceea: „răscumpărați vremea!”

          O fi multă trebă de făcut, poate chiar mai  multă decât poate și trebuie făcută. Dar timpul de reculegere și meditație este la fel de important ca și cel de acțiune și lucrare.

          Hai, pune mâna să facem ordine aici între lucrurile de-a valma.

          Nu este greu să punem lucrurile în ordine după ce ne-am pus sufletul în ordine. Cu gândurile puse la locul lor, lucrurile își află mult mai repede rostul și sensul.

          De exemplu…

          De exemplu, Biblia pe care tocmai ai luat-o în mână și nu știi unde s-o pui, ai s-o așezi totdeauna deasupra. Astfel o s-o iei prima în mână și o s-o lași ultima, iar celelalte vor avea un rost.

                       IB.  ionbuciuman@yahoo.com, izbuc3@yahoo.com       

                             www.intercer.net/article.php?id=472

          Ion Buciuman

PE LIMBA ZORILOR ,     Numărul 18,  19 ianuarie, 2006

       

 

Pe limba zorilor – Numarul 18, 19 Ianuarie 2006

| Pe limba zorilor (Ion Buciuman) |
Despre autor
-