8
Views

PE LIMBA ZORILOR
E v a n g h e l i a     î n     l u c r u r i l e    d i n     n a t u r ă

 

Un jurnal de meditație, devoțiune și creație              

de  ION BUCIUMAN                                              

                                                                                                                                       NUMĂ‚RUL  01

                                                                                                            22 septembrie, 2005

 

 

 

           De ce?

 

 

Acest loc este rezervat căutătorilor de frumos și neprihănire și care au curajul să creadă că Dumnezeu chiar a scris ceva pentru sufletul lor în fiecare act al creației Sale. Sunt bineveniți atât solitarii singuratici cât și cei înconjurați de prieteni. Avem spațiu suficient pentru toți. Nu va fi nimeni lăsat afară și nu va fi nimeni refuzat sau respins.  Toți cei ce aleg acest loc vor fi aleșii lui.

 

 

 

 

        Editorial

 

 

PE LIMBA ZORILOR se vorbește șoptit ca să audă numai urechile  deschise dimineața devreme. Numai căutătorii către slava în devenire sunt martorii imnului în roz major. Numai sufletele dalbe știu fiorul senin al nașterii unei zile noi. Cei mai mulți dorm încă pe când își flutură răsăritul năframa sângerie peste lume. Este semnul lui de biruință peste gropile fără fund ale nopții care se mistuie neputincioasă. Chiar dacă nătângii s-au sculat din greșeală mai devreme, ei nu pot auzi foșnetul harului care se răsfiră proaspăt și nou peste tărâmul lor cel vânăt. Și apoi, zorii cântă atât de înalt încât cei ce umblă cu privirea în țărână n-au cum să le vadă știma întinsă peste apele cerului. Zorii cântă matinal, în șoaptă și numai o dată în zi, apoi așteaptă ziua care vine, așa cum o aștepți și tu și cum o aștept și eu.                                                                                            I.B.

 

 

 

 

 

          Atelier (p)

 

Abundență

 

Plouă frumos și bine

Peste izvoarele lumii

Lăsate deschise

Cu bunăștiință

De paznicii inocenți

Care stau și se minunează

De năvala curată a cerului

 

Limită

 

Dealul privește în gol

Și începe să se scufunde

Uimit și neputincios

Sub povara cerului de liliac

Descălecat întreg

Prin porțile de cristal

Ale dimineții în floare

       

 

 

 

       Atelier (m)

 

ARA

I se spune Ara macao pe numele întreg. Francezii l-au poreclit așa când i-au văzut prima dată penele foarte viu colorate, aproape țipătoare și coada imensă. De altfel acesta este un papagal mare, superb și își face veacul prin junglele din America de Sud, certându-se toată ziua atât cu frații și surorile cât și cu vecinii și chiar cu străinii pe care-i întâlnește în zonă. Când nu găsește pe cineva cu care să se ciorovăiască, vorbește singur și gesticulează ca și când ar ține o mare cuvântare unui auditoriu nevăzut. Dacă îl întâlniți cumva pe strada, la serviciu, la școală sau la biserică, căutați să vă păstrați calmul și nu răspundeți provocărilor sale. Împotriviți-vă lui fără replici pe limba sa, și  după o vreme vă va lăsa în pace. Mare atenție la coadă. Are o nebănuită putere de seducție. Oricum, sfârșitul lui este aproape și este disperat pentru că știe că are puțină vreme.

 

 

BOB

Iată un nume mic și frumos dar pe care latinii l-au poreclit: Vicia faba. Noi îi spunem bob de la slavii care i-au spus bobu, probabil de la boabele ovale și turtite pe care le produce, spre delectarea celor care preferă fasolea și tot neamul ei.  Bobul este o plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cu tulpina înaltă și cățărătoare, cu flori albe și roz, iar în păstăile uriașe, poartă câteva boabe de folos pentru a potoli foamea. Prin extensie, spunem boabe  oricăror semințe din păstăi sau chiar și din spice, care au această formă. Cât despre bobi, aici este o altă poveste. Ghicitoarele aruncă boabele pe care le-au amețit bine în palma lor buclucașă, și apoi încearcă să descifreze viitorul după felul în care s-au distribuit semințele în cădere. Și cum variantele probabile sunt o mulțime, noi trecem la boabele de nisip, pe care nu poate să le numere nimeni, ca și pe fii făgăduinței.

 

        

            Chilie

 

Doamne, sunt unul dintre boabele de nisip risipite printre pietre și mărăcini. Uneori mă găsesc singur și nebăgat în seamă, dar știu că în inventarul tău ceresc figurez cu număr de înregistrare în toată regula și deaceea ai pus un înger să-mi poarte de grijă. De la el știi când mă scol,  sau când stau jos, sau când nu mai sunt. Primește toată dragostea și admirația bobului tău de nisip mișcător și neastâmpărat. Amin! 

 

 

            Taifas

 

Mi-a scris un părinte de vârsta mea, despre durerea de a-l vedea în fiecare zi pe fiul său cel mic petrecându-și timpul numai navigând pe internet. Alți foști colegi de-ai lui au deja o situație rezolvată și un loc de muncă stabil. Câte-odată și ăla micu mai muncește, dar cum agonisește ceva dă fuga să-și upgradeze calculatorul. Întrebarea este: cine și cum l-ar putea ajuta? Dacă știți pe cineva aflat în aceeași situație, trimiteți-i o copie pe limba zorilor și spuneți-i câteva cuvinte despre real world în care trăiți voi. Dar mai presus de toate el are nevoie de înțelegerea, dragostea, prietenia și rugăciunile voastre. Iată o temă pentru acasă care sper că vă va lua ceva timp, dar pentru bucuria de a vedea un frate mai mult printre noi, merită.

Vă doresc succes în toate și Sabat Fericit!

IB.

 PS   Felicitări tuturor care ați intrat la facultate!

 

          Ion Buciuman

PE LIMBA ZORILOR ,     Numărul 01, 22 septembrie, 2005

Pe limba zorilor – Numarul 01, 22 Septembrie 2005

| Pe limba zorilor (Ion Buciuman) |
Despre autor
-