Pe limba zorilor – Numarul 03, 6 Octomrbrie 2005

PE LIMBA ZORILOR

E v a n g h e l i a î n l u c r u r i l e d i n n a t u r ă

Un jurnal de meditație, devoțiune și creație

de ION BUCIUMAN

NUMĂ‚RUL 03

6 octombrie, 2005

Pentru ce?

Aici este un loc special amenajat pentru cei care doresc să vadă lumea de dincolo de gunoaie și încearcă să-i tâlcuiască rostul. Aici se vine devreme pentru a nu pierde momentul astral al gongului de la începutul fiecărei zile, și se va zăbovi până în zorii ceilalți, când Luceafărul de dimineață își va fi fost împlinit calea de lumină peste cer.

Editorial

PE LIMBA ZORILOR se vorbește numai de bine. Nu există în lexicul dimineții devreme nici cuvinte crude nici vorbe nechibzuite și nici ziceri cu dus și întors. Povestirea din zori pentru deșteptarea inimii este altfel decât basmul de seară pentru adormirea conștiinței. Rostirea sub lumina răsăritului este dalbă ca floarea de cireș și curată precum firmamentul încins de primele raze ale soarelui. Vorbirea de rău este sub linia orizontului amestecată printre zoaie, noroaie și gunoaie. Vorbirea de bine este deasupra munților pentru că vine de sus din slavă senină. Chiar dacă sunt și nori de față la ivirea zilei peste noi, prezența lor nu face dimineața mai posomorâtă cu nimic, pentru că ei și-au lepădat întunericul din ei pentru a se îmbrăca în lumină și fac repetiții pentru Marea Zi. Norii știu din Scriptură că Dimineața Aceea nu va fi senină și de aceea s-au convertit și ei la vorbirea de bine ca să aibă Fiul Omului pe cine și pentru cine să vină.

Atelier (p)

iluminație

scapără amnarul slavei

peste zimții norilor

ca să se vadă

până unde se întinde mocirla

si de unde începe cerul

reflux

fuge valul îndărăt

cu prada subțioară

și trage cu coada ochiului

să vadă ce-o să mai apuce

data viitoare

Atelier (m)

BOT

Nasul și gura formează un tot unitar dotat cu toate cele necesare adulmecării urmei și găsirii drumului. Nu rămâne decât să ridici botu-n vânt și să pornești repede, până nu se schimbă vremea și nu se pierde urma și să fii pus astfel cu botul pe labe. Pe parcurs va fi loc și timp și pentru ceva la butul calului pentru că lumea se grăbește și o să-ți dea cineva peste bot dacă te oprești unde nu trebuie. Vezi, de aceea iepurele a învățat să-și ia în traistă câteva mere bot de iepure, ca să nu se pomenească bot în bot cu vreo vulpe botoasă. El știe că atâta vreme cât cineva rămâne mic în ochii săi, botișorul său arată bine, dar dacă pune botul și-și ia nasul la purtare, s-ar putea să pice-n bot și ar trebui să recurgă la tratamentul cu botox pentru a evita chirurgia plastică. Fii deștept!

BOU

Mare nedreptate i se face ființei blajine și ascultătoare care trage cu folos toată ziua la jug, atunci când omului fără pic de bun simț i se spune bou. Mai bine i s-ar spune nesimțit. Boul este bun și harnic. Este ade-vărat că el face lucrurile în ritmul lui, dar poți conta totdeauna pe el. Nu pot spune la fel despre oamenii supranumiți boi. N-am auzit despre un bou să muște sau să se ridice în două picioare când nu-i convine ceva. Eventual te privește liniștit în ochi și clatină ușor din cap, fără să scoată un cuvințel. Cât despre boul boy spre deosebire de boul bovis, se dă la toată lumea și aruncă cu murdărie în oricine, atunci când nu-i iese pasența. Boul adevărat nu iese niciodată din brazdă pe când cel poreclit este greu de adus pe brazdă. Fii autentic!

Chilie

Doamne, lasă-mă să mă mai uit puțin la lucrurile Tale, ca să-mi pot aranja mai bine inima după liniile Tale drepte și să mă pot mlădia odată cu cele care ocolesc domol gropile și noroiul. Sunt sigur că atunci voi arăta bine și la față. Amin!

Taifas

Mi-ai întrebat zilele trecute de ce sunt din ce în ce mai puțini oameni interesați de cunoașterea de Dumnezeu în lucrurile create de mâna Sa?

Există o regulă universală, valabilă atât pentru cuvântul scris cât și pentru cuvântul integrat: numai cine caută, găsește (dacă insistă până când găsește). Dumnezeu nu dă buzna și nu forțează pe cineva să-L caute. El doar atrage și așteaptă. El doar stârnește interesul și este disponibil. Din nefericire, din ce în ce mai puțini oameni sunt doritori să valorifice această ofertă. Lucrurile din natură au meritul de a fi căi nemijlocite prin care Dumnezeu își face simțită prezența. Există o mulțime de motive pentru care oamenii ratează ocazia de a-L cunoaște. Unele țin de efectul năucitor al mediului, dar altele sunt chiar propriile opțiuni. Căutarea lui Dumnezeu în lucrurile din natură este o alegere personală. Această alegere poate fi încurajată de către cineva care a făcut deja descoperirea. Revistuța de față își propune exact acest lucru: Să mărească numărul celor care se bucură de frumusețea lucrurilor făcute de Dumnezeu anume pentru a stârni încântarea și uimirea. Aceste stări sufletești ne așează în imediata apropiere a lui Dumnezeu și ne oferă șansa de a-L cunoaște și a-L lăuda din toată inima. IB.