10
Views


PE LIMBA ZORILOR

E v a n g h e l i a     î n     l u c r u r i l e    d i n     n a t u r ă

 

Un jurnal de meditație, devoțiune și creație              

de  ION BUCIUMAN                                              

                                                                                                                                          NUMĂ‚RUL  02

                                                                                                        29 septembrie, 2005

 

 

 

       Pentru ce?

 

 

Acest spațiu este destinat celor care au curajul de a se desprinde puțin din iureșul cotidian, pentru a privi atent viața și lucrurile și a descoperi, sau a redescoperi  că lumea este mai mult decât făcătură omenească,  operă de artă a unui Dumnezeu uitat, dar permanent nerăbdător să Se descopere, să Se ofere și să comunice mântuitor.

 

 

 

 

        Editorial

 

 

PE LIMBA ZORILOR se vorbește numai la modul superlativ. Cum ai putea să spui altfel, decât numai în cele mai mari, cele mai înalte și cele mai alese cuvinte, despre minunile slavei  care se arată de dincolo de zare. Uneori nici nu sunt cuvinte pe măsura dezvăluirii de lumină și putere care se arată deasupra liniei de orizont,  sub care se zbate întunericul în risipire. Măreția colosală absolută este neîncăpătoare atunci când este să cuprinzi în vorbe veșnicia de moment a venirii pe lume a zilei. Nașterea din nou și din nou a luminii, care de fapt nu se stinge niciodată, este un eveniment care nu și-a pierdut câtuși de puțin farmecul și strălucirea, în ciuda faptului că se repetă zilnic. Nemurirea zorilor este mereu proaspătă unică și irepetabilă, iar acest lucru este o fadă oglindire a Celui ce la cheamă cu credincioșie și candoare, de fiecare dată altfel și proaspete. Pe limba zorilor se vorbește numai la superlativ, pentru că zorile sunt lucrarea lui Dumnezeu.                                                                                          I.B.

 

 

 

 

 

          Atelier (p)

 

echinocțiu

 

își schimbă ziua tura

cu noaptea

la căpătâiul lumii

internate de când se știe

la terapie intensivă

 

rondo

 

fug cocorii într-un suflet

să prindă trenul de miazăzi

și nu se vor opri

până la capătul drumului

de întoarcere

 

       

 

 

 

       Atelier (m)

 

APA

Lichidul vital, apa acopere abundent planeta, dar este din ce în ce mai tulbure și mai amenințătoare. Făcută printre primele lucruri de pa pământ, apa este destinată să fie leagănul vieții, dar adesea se dovedește a fi  mânioasă și rebelă, măturând agoniseala bieților oameni care nu-i pot sta în cale și nu se pot apăra. Făcută să ne aducă puritate și curățenie, uneori ne dă serios de lucru aducându-ne noroi în case și în suflet. Când este expusă frigului, apa se înveșmântă în cele mai sofisticate podoabe și începe să danseze plutind ușor în aer, sau înflorește pe geamuri în cele mai interesante forme. Când vine din adâncul pământului aduce viață, prospețime și răcoare, iar când este oferită cu dragoste, chiar și numai un pahar, își va păstra aducerea aminte în veac.

 

 

 

BOR

Element chimic care nu prea știe unde să se alinieze și atunci formează o clasă între metale și nemetale. Se spune că este metal pe jumătate, adică semimetal. Negru, cenușiu, opac, cristalin și cu luciu metalic, borul se topește la 2300°C și fierbe la 2550°C. Borul se face folositor mai ales  ca asociat. Dacă este adăugat într-un aliaj metalic, acesta își mărește duritatea și devine mai rezistent la coroziune. Dar una din cele mai apreciate proprietăți ale borului este capacitatea acestuia de a proteja împotriva fluxului de neutroni. Pentru acest motiv el este folosit pentru realizarea scuturilor de protecție în laboratoarele nucleare. Este interesant că deși nu are o personalitate puternică, borul se dedică ocrotirii altora care sunt foarte buni de gură, dar firavi si neajutorați.

 

        

            Chilie

 

Doamne,  deschide-mi sufletul să poată cuprinde măreția cerului care înflorește în fiecare dimineață. Deschide-mi mintea să poată pătrunde cuvântarea matinală a răsăritului de zi, vorbindu-mi despre speranță, creștere și binecuvântare. Dar mai presus de toate fă-mă să Te aud și să Te văd rodind în mine toată ziua și în fiecare zi. Amin! 

 

 

            Taifas

 

Mi-ai spus că ești îngrijorat ca nu cumva preocuparea exagerată pentru natură să nu degenereze în adorarea ei. Sigur că există acest risc. Dar există și riscul înstrăinării atât de mult de natură, încât ființa umană începe să sufere. Și este posibil ca omul  nici măcar să nu-și dea seama de acest lucru. Puțin mai savant am putea numi acest tip de alienare: Sindromul Insuficienței Contactului cu Natura (SICN). Prin actul creației, ființa noastră a fost așezată într-un mediu natural în care să funcționeze în mod optim. Scoasă violent din acest cadru, făptura umană începe să se simtă frustrată și are nevoie de o reface a legăturii pierdute. Pe de altă parte, Dumnezeu a scris în natură ca într-o carte, o mulțime de lecții de cea mai mare frumusețe, iar dacă  sufletul nostru este vitregit de aceste adevăruri, se va sălbătici cu siguranță. Devenim oameni cu adevărat, numai în contact cu sălbăticia. Glasurile, culorile și ritmurile naturii ne pot conduce foarte aproape de Dumnezeul Creator. Pentru acest lucru trebuie să ne preocupăm în mod intenționat de descifrarea tainelor Sale, atât cât ne sunt date să le cunoaștem. Bucuria și încântarea  se va transforma curând în adorație față de Creator, dacă dorim și căutăm acest lucru.

IB.

 

          Ion Buciuman

PE LIMBA ZORILOR ,     Numărul 02, 29 septembrie, 2005

Pe limba zorilor – Numarul 02, 29 Septembrie 2005

| Pe limba zorilor (Ion Buciuman) |
Despre autor
-