10
Views

Sunt sigur că şi dumneavoastră sunteţi de acord cu acest adevăr rostit cu mulţi ani în urmă. Atunci când am citit pentru prima dată aceste cuvinte, mi-am spus că dacă din punct de vedere fizic este aşa, de ce n-ar fi şi din punct de vedere spiritual? Aşa se face că, rodul multor scântei mici, aprinse săptămână de săptămână de voluntarii SUP Moldova în Penitenciarul Bacău au produs un…”incendiu” în inimile tuturor celor prezenţi în Biserica Adventistă Speranţa.

            Focul dragostei de semeni şi de Dumnezeu, focul părtăşiei şi împreunei simţiri, focul Cuvântului rostit şi cântat va arde mult timp în inimile noastre şi mai ales în inimile celor 12 femei, private de libertate care au participat la programul special “ Suntem aproape de voi”. Da, am încercat să fim aproape de ele şi cred că am reuşit pentru că şi ele şi-au dorit să fie aproape de noi.  Pentru aproape două ore, aceste femei ne-au vorbit în versuri şi cânt despre speranţele lor care trec dincolo de zidurile penitenciarului ajungând la Cel ce le poate împlini, despre vinovăţia lor ce poate fi iertată prin sângele ce-a curs pe Golgota, despre libertatea ce o poate aduce Cel ce este Adevărul şi mai ales despre ziua specială a revenirii scumpului nostru Mântuitor. “ Pastilele” psihologului, ale prieteniei, interviurile cu reprezentantul Penitenciarului (care a subliniat cât de  necesară şi valoroasă este prezenţa SUP-ului în Penitenciar), cu Geanina, o fată ce ne-a impresionat pe toti prin talentul ei sau cu Valentin, primul vieţaş liberat, punctele instrumentale şi Cuvântul inspirat deschis din  Cartea Cărţilor au mângâiat, încurajat şi ajutat pe cei prezenţi în a lua decizii noi şi importante pentru viaţa lor.

            Apoi, masa de părtăşie ne-a oferit posibilitatea de a fi şi mai aproape unii de alţii. Bucatele frumos şi sănătos pregătite – special pentru această ocazie –  a fost o altă lecţie frumoasă pentru vizitatorii noştri.

 

–         M-am simţit extraordinar! Am uitat că sunt deţinută. Am trăit clipa, am uitat şi de poliţişti…eram numai eu şi Dumnezeu! Acei oameni au fost extraordinari, plini de căldură, ne-au înconjurat cu dragoste, nu ne-a reproşat nimeni nimic…ne-am simţit ca şi cum am fi fost din aceeaşi lume! Abia aşteptăm să mai trăim asemenea momente! Pentru mine ar fi extraordinar doar să stau în acea biserică , eu şi cu Dumnezeu…şi nimic mai mult…şi ar fi mai mult decât suficient- linişte, căldură, ce simţi atunci când eşti în Casa lui Dumnezeu…L-am simţit aproape!

–         M-am simţit ca-n Rai! Am fost foarte emoţionată, mâncarea a fost excelentă, programul foarte frumos! Nu am crezut că se poate să se facă cu noi aşa ceva! Mai vrem!

–         Credeam că vom avea… aşa.. .o gustărică dar dumneavoastră v-aţi pregătit ca la nuntă pentru noi…

–         Ce merit avem noi să ne oferiţi atâta dragoste şi atâtea feluri de mâncare?

–         După ce vom ajunge acasă, ne învăţaţi să pregătim şi noi bucate aşa de gustoase şi sănătoase pentru familiile noastre?

–          Am şapte ani de cand nu am mai mancat sarmale, salata boeuf şi friptura asta…( de gluten) este aşa de buna….

–         Foarte frumos a fost! Ne-am simtit asa de bine ca niciodata! Am mai vazut si noi altfel de      oameni!

–         Ne-aţi primit cu atâta căldură şi dragoste… De unde le aveţi?

–         În aceste ore frumos trăite alături de voi am uitat că mai sunt privată de libertate, că trebuie să mă întorc acolo… Abia când ne-am despărţit şi am urcat în maşină mi-am adus aminte că… mai am puţin până voi fi liberă din nou…

–         Sunt foarte supărată şi necăjită…Ne-au povestit fetele ce frumos a fost…De ce nu mi-au dat şi mie voie să ies?! De ce nu am putut şi eu să mă întâlnesc cu Dumnezeu?! Daţi-mi măcar şi mie ceva…. (ca şi Esau…”o binecuvantare pt mine nu mai ai, Tată?!”)

Ne-am despărţit cu greu unii de alţii. Ne-am fi dorit ca orele să aibe mai mult de 60

minute… dar… În timp ce urcau în maşină, lacrimile curgeau pe feţele lor. Iar la plecare, le-am asigurat că, vom fi alături de ele şi pe mai departe.

            Da, marile incendii se aprind din scântei mici.  Iar aceste scântei vor fi duse nu de vânt ci de inimile aprinse în astfel de ocazii în casele lor şi… cine ştie ce incendii de har, dragoste şi  decizii pentru veşnicie vor aprinde. Fă Doamne ca inimile noastre să fie incendiate de dragostea Ta pentru ca apoi să Te  foloseşti de noi spre slava Ta!

 

Mihai Enea

Director SUP Moldova

 

 

 

 

 

„ Marile incendii se nasc din scântei mici “ (cardinalul Richelieu)

| Generale |
About The Author
-