Ce ţi-ai dori cel mai mult pentru tine? Nu ştiu dacă ai avut timp să îţi mai pui şi această întrebare… Suntem aproape copleşiţi de valul de probleme ce ne asaltează în fiecare moment al vieţii iar viaţa, pare din ce în ce mai complicată. Mai ales pentru unii dintre noi…
Amalia este o fetiţă de numai 10 anişori. Mai are acasă încă 5 surioare şi un frăţior. Bolnav. Tata, eh… poveste lungă, cert este că acum stă închis într-un penitenciar iar mama ei se chinuie să le asigure cele necesare. E tare greu însă. Să pui în fiecare zi pe masă mâncare pentru 8 guri… să ai doi gemeni de numai 9 luni şi să nu-ţi poţi permite să le cumperi nici măcar laptele praf pentru ei, să vrei să ai şi tu căldură pentru copilaşi şi să nu ai lemne şi nici bani să le cumperi pentru că alocatia abia dacă îţi ajunge să achiti energia electrică şi să cumperi o brumă subţire de alimente pentru copii… să-ţi ceară copiii de mâncare şi să nu le poţi da decât orez fiert cu apă – şi ăsta… când îl ai, pentru că de multe ori, şi ea şi ei răbdaţi de foame…
Ei bine, Amalia a fost oaspetele nostru pentru perioada vacanţei de iarnă. Intr-o zi am întrebat-o ce îşi doreşte cel mai mult pentru ea. S-a gândit puţin apoi mi-a spus:
– Mâncare pentru frăţiori!
I-am spus că asta e rezolvată, pentru ea personal ce şi-ar dori? După ceva timp mi-a spus:
– O păpusa mare cu parul lung …
I-am spus că nu am aşa ceva dar ştiu pe Cineva care ar putea să îi dea o papuşă mare cu părul lung. Imediat m-a întrebat cine?
– Dumnezeu, i-am spus.
Credeam că se va bucura dar s-a întristat.
– Nu mă asculta pe mine Dumnezeu… Tata a făcut lucruri rele… şi apoi, nici nu ştiu să mă rog…
– E foarte simplu! I-am spus eu. Spune-i Lui Dumnezeu exact aşa cum mi-ai spus mie. Provocarea era prea mare aşa că… a amânat-o. Seara, când ne-am plecat pe genunchi să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru bucuriile şi purtarea de grijă, pentru bucuria de a o avea pe Amalia cu noi, după ce am terminat rugăciunea a început şi ea:
– Tată din ceruri, Tu ştii ce vreau – o păpuşă mare cu părul lung. Dacă mă iubeşti şi Îţi pasă de mine şi dacă vrei, te rog dă-mi-o Tu…
Ai avut astfel de experienţe? Mai simţi nevoia să te rogi Celui de sus? Te asculta El? Probabil că asta era şi frământarea lui Amalia. A doua zi am fost invitaţi la o biserica unde, toţi cei ce mă cunoşteau mă întrebau cine e fetiţa că… nu seamana cu noi, Aşa că am prezentat-o, iar unii chiar au întrebat-o câte ceva. La final, în faţa audienţei i-am pus aceeaşi întrebare. Ce şi-ar dori pentru ea cel mai mult. Printre lacrimi, şi-a spus of-ul, apoi ne-am aşezat pe scaune până la finele programului dar, lângă Amalia s-a aşezat o doamnă care a luat-o de mână şi a întrebat-o dacă vrea să meargă până la ea acasă. Locuia aproape de biserică. Ajunsă acolo, doamna a mers într-o cameră unde, pe un pat trona o păpuşă maaaaare cu părul lung, frumos pieptănată şi îngrijită.
– 
Uite, spune doamna, când eram însărcinată, am cumpărat această păpuşă din Italia pentru că îmi doream mult o fetiţă. Dar Dumnezeu mi-a dat un băiat. Păpuşa a rămas stingheră şi de multe ori am vrut chiar să o dau cuiva dar… mi-am zis că am s-o dau celui care chiar îşi doreşte o aşa păpuşă. In seara asta am văzut dorinţa ta şi de acum păpuşa este a ta.
Vă puteţi închipui bucuria acestei fetiţe? In seara aceea, s-a culcat cu ea, şi în serile următoare la fel. Apoi, până am dus-o acasă a dormit cu ea, dar a mai primit încă câteva păpuşi, nu chiar aşa de mari, dar frumoae. Şi când am dus-o acasă, ajunsă la poartă, a sărit iute din maşină şi unde credeţi că s-a dus? Direct la surioarele gemene. Le-a strâns în braţe, le-a sărutat şi le-a spus;
– V-am adus şi vouă câte o păpuşă…
Săptămâna asta am vorbit la telefon cu mama lui Amalia. Printre altele mi-a spus cu bucurie că… de când a ajuns Amalia acasă, în fiecare seară îşi ia surioarele lângă ea, o cheamă şi pe mama şi frăţiorul ei şi Îi mulţumesc lui Dmnezeu pentru papuşi, pentru puţinul pe care îl au, dar şi pentru cea mai mare avere a lor – familia.
Ţie, când ţi-a răspuns ultima dată Dumnezeu la rugăciune?
Dragul meu, priveşte în stânga şi în dreapta ta. Poate, undeva, cândva vei vedea un copilaş aşteptând de la Dumnezeu o păpuşă, o lingură de mâncare sau… altceva. Şi poate că Dumnezeu vrea să se folosească de tine pentru a bucura inima acelui copilaş… Ce zici? Nu-i aşa că ţi-ar plăcea să fii mâna lui Dumnezeu pentru cei în nevoie?
Mihai Enea
Director SUP Molodva
yo8cyn@yahoo.com, 0742 200350
