32
Views

„Cu credinţă treci şi prin foc, darămite printr-o criză financiară!”
„Nu de criza financiară să ne temem, ci de aceea morală”
Pr. Iustin Petre

În viaţa Patriarhului Iacov, criza a apărut de timpuriu, semn că patriarhii şi profeţii nu sunt ocoliţi de genul acesta de lecţii pedagogice.
Şi nu doar că a apărut, dar a şi rămas pentru toată viaţa, înscriindu-se la cuvânt etapizat şi pe secţiuni. Poate că atunci s-a inventat proverbul: “necazul nu vine niciodată singur..”
Prima criză s-ar putea numi “criza dreptului de moştenire’ sau a “ciorbei de linte”.
Ce a adus acest eveniment, pe care cronicarul l-a consemnat în amănunţime? Blestem sau binecuvântare? Biblia arată că Iacov a primit  binecuvântarea tatălui pământesc dar şi binecuvântarea Tatălui ceresc!
Aceasta criză, trăgea de mânuţă o alta: criza relaţiilor interpersonale. Apare conflictul între cei doi fraţi, Esau şi Iacov. În urma incidentului Iacov este pus în situaţia de a fugi din familie, din oraş, din ţară…
Obişnuit cu viaţa de familie patriarhală, Iacov, avea să cunoască de-acum pedagogia pustiei. Foarte greu… nu? Şi totuşi întrebarea revine: Ce a însemnat această criză pentru fiul lui Isaac? Părea blestem dar…Visul cu scara şi îngerii şi mai ales cuvintele-făgăduinţă venite din partea lui Dumnezeu: “Iată Eu sunt cu tine… Iţi voi înmulţii sămânţa…” demonstrează binecuvântarea.
Apoi, criza îşi pune amprenta pe familie. Iacov se trezeşte după anii de slujire cu două soţii. Două femei care puteau dezvolta o polemică la pătrat.  Cel puţin din pricina dragostei, inegal împarţită şi daruită sau din pricina copiiilor care veneau pe o singură adresă. Poligamia intrată în viaţa lui Iacov pe uşa din dos, acest rău dezaprobat de cer, este transformat de Dumnezeu în binecuvântare, semn că numai Creatorul poate să facă din ceva rău un lucru de excepţie: au apărut douăsprezece seminţii, ale unui popor special, ales şi pus de-o parte.
Trecând peste unele amănunte, pentru că nu mi-am propus o prezentare exhaustivă, îl întâlnim pe Iacov, înaintat în vârstă. Soţia lui, Rahela, murise iar criza loveşte de data aceasta în domeniul economic. Secetă mare în ţară şi foamete. Provizii se găseau doar în Egipt aşa că Iacov îşi trimite fiii acolo… Dar cine s-ar fi gândit că prim-ministru era Iosif… fratele vândut de… fraţi ( ce criză!).
Şi Iosif cere: “Să nu-mi mai vedeţi faţa… dacă nu aduceţi cu voi pe fratele vostru mai mic, Beniamin!”. La auzul acestei cereri, Iacov, deşi rănit profund de criza prin care trece, ciudata dispariţie a lui Iosif, spune: “Dacă trebuie, faceţi lucrul acesta!”… Apare aici termenul TREBUIE… ce avem aici, o sugestie sau o poruncă?
Şi iată, criza sosită şi în ograda noastră… Aceeaşi întrebare: blestem sau binecuvantare?

“Patriarhul Kiril al Moscovei şi al Întregii Rusii a apreciat drept salvator impactul crizei economice mondiale asupra persoanelor, calificând criza drept o binecuvântare a lui Dumnezeu, relatează RIA Novosti, în pagina electronică. “Criza nu este, în opinia mea, doar un blestem, este de asemenea o binecuvântare, pentru că ea îi determină pe oameni să reflecteze şi să-şi conteste valorile. Această criză ar putea într-un fel permite ruşilor să-şi găsească o atitudine corectă în privinţa muncii”, a apreciat acesta, în timpul unei conferinţe de presa la Kaliningrad. Potrivit patriarhului Kiril, şomajul are ceva salvator pentru că mobilizeaza leneşii şi alcoolicii. “Fiecare trebuie să se întrebe dacă salariul corespunde contribuţiei sale reale”, a menţionat el, îndemnând ruşii să nu cadă pradă isteriei şi să nu caute responsabilii în rândul autorităţilor. Liderul Bisericii Ortodoxe ruse şi-a exprimat speranţa că această criză va sparge în sfârşit peretele fin şi artificial al acestei bule de săpun care este economia virtuală şi că ea ar permite ca economia rusă să iasă din dimensiunea virtuală. În timpul unei recepţii organizate ulterior, patriarhul Kiril a comparat criza cu potopul biblic ce va mătura toate nedreptăţile economice şi luxul excesiv. “ (sursa: bzi.ro)

Puţini traduc lucrurile pozitiv. Din câte se observă, foarte mulţi, şi din păcate oameni cu studii superioare, consideră că această criză mondială este un blestem pe capul lor şi recurg la o diversitate de rezolvări diabolice.
Situaţia aceasta îmi aminteşte de o poveste cu iz umoristic…

Într-o zi, moartea, a mers în audienţă la un primar şi i-a spus:
-Domnule, să ştii că voi veni peste două săptămâni şi am să iau din comuna ta, zece persoane! Am venit să te avertizez…
Primarul a făcut o sedinţă la care a invitat toţi cetăţenii şi le-a spus:
-Domnilor, moartea a anunţat că vine peste două săptămâni şi că o să ia zece persoane. Nu se cunoaşte lista dar e u v-am avertizat…
După două săptămâni, primarul întâlneşte moartea şi îi reproşează:
-N-ai promis tu că vii şi iei zece persoane?
-Ba da, şi m-am ţinut de cuvânt!
-Ba nu, pentrucă noi am îngropat o suta de persoane!
-Da, zice moartea, dar eu am luat doar zece… ceilalţi au murit de frică!

Nu cumva se întâmplă la fel? De ce această “crizofobie?”
Pentrucă nu am înţeles că orice criza, deşi pare blestem, are partea ei de binecuvântare, iar pe drumul către cer… vom trece prin multe necazuri!

D.  Alex. Jercan

Crizele lui Iacov

Despre autor
-