CARTEA de IMNURI – CARTEA NOASTRĂ de CÂNTĂRI 2010
Întrucât aşa zisa CARTE VECHE de CÂNTĂRI se cerea împlinită cu o mulţime de cântări noi foarte bune de care dispuneam de multa vreme, apărute între timp şi întrucât CARTEA NOUĂ de CÂNTĂRI 2006 nu a reuşit – din motive pe care nu le discutăm acum şi poate e bine niciodată – să împlinească acest lucru, conducerea Bisericii noastre a decis facerea unei CĂRŢI de CÂNTĂRI 2010. Toţi cei care s-au simţit frustraţi de ceea ce le-a oferit Cartea 2006 au posibilitatea ACUM să-şi spună părerile oficial. Lucrările pentru CARTEA de CÂNTĂRI 2010 vor începe săptămâna viitoare.
În legătură cu aceasta, CÂTE CEVA, ba chiar doar foarte CÂTE CEVA.
Deşi foloseşte MUZICA şi POETICA, Cartea de Cântări prin definitie nu poate să fie MUZICĂ şi POETICĂ decât ATÂT cât MUZICA şi POETICA se referă la CÂNTARE. În acest fel, domeniul foarte vast al MUZICII şi POETICII de DINCOLO de CÂNTARE, cu miile de opinii pro şi contra, nu face obiectul lucrării noastre, şi deci nici al dezbaterilor noastre acum.
Filonul de aur al CÂNTĂRII este MELODIA. Aici vorbim de SIMPLITATE (nu simplism), domeniu în care experţii în muzică sunt rugaţi să-şi aducă aportul prin reducerea la ESENŢĂ şi nu invers. Cântarea este un spus întreg, o mică Biblie, din care nu se poate scoate, la care nu se poate adăuga. Nu este un FRAGMENT, sau este un fragment DE SINE STĂTĂTOR într-un ÎNTREG de sine stătător, eşantion reprezentativ al lui.
Vorbim acum de Cartea de Cântări cu comunitatea, la UNISON, adică MELODIA. Se are în vedere VALOAREA MELODIEI, lucru asupra căruia muzicienii credincioşi lui Dumnezeu – sunt nu doar invitaţi să-şi spună cuvântul, dar au responsabilitatea să şi facă acest lucru.
Scopul cărţii de Cântări iese din cadrul ARTĂ pentru ARTĂ, în specific MUZICĂ pentru MUZICĂ sau POETICĂ pentru POETICĂ. Deşi ar avea un oarecare răsunet internaţional, cuvântul ARTĂ, nu este cel mai potrivit pentru Cartea de Cântări în Limba Română. Frumos, iscusit, ar suna poate mult mai bine. Preponderenţa seculară ar trebui mutată justificat pe spiritual. Scopul Cărţii de Cântări în Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea este de preamărire a lui Dumnezeu în toate felurile de manifestare a iubirii Lui de la creaţiune, prin toate aspectele Planului de Mântuire, până la triumful de laudă veşnic. În acest context, să înţelegem că ceea ce numim CÂNTARE şi CARTE de CÂNTĂRI, să nu se supună legilor muzicii şi poeticii, dovedite ştiinţific? Nu! Dar legile muzicii şi poeticii să fie puse în slujba lui Dumnezeu, care de fapt le-a creat.
Cartea de Cântări trebuie să urmeze în conţinut şi asemănări MAREA CARTE – BIBLIA. Ordinea în cronologia ideilor, respectarea zicerilor aparent opuse care de fapt sunt complementare şi apoi muzicalitatea şi poetica la gradul cel mai înalt de iscusinţă şi frumuseţe al fiecărei limbi. Ea trebuie să urmeze în rotundul ei de toate felurile, RUGĂCIUNEA. Fie pentru acum RUGĂCIUNEA DOMNEASCĂ. Ordinea este dată şi ea nu poate fi schimbată, nu e frumos, nu e drept să fie schimbată.
Cartea de Cântări este a întregii frăţietăţi, făcută aşa ca nimeni să nu fie lăsat pe dinafară.
În acest context a apărut Cartea CU NOTE şi Cartea FĂRĂ NOTE, conform realităţii că unii ştiau notele, alţii nu ştiau notele. Supun atenţiei dumneavoastră acest sistem de lucru. Ajută? Desparte şi mai mult cele două categorii sau le apropie? Existenţa a două cărţi CU NOTE şi FĂRĂ NOTE satisface ambele categorii? Certifică realitatea permanetizând-o? Dacă are o carte fără note, care cumva îl satisface, mai este el, ea, interesat de cartea CU note, sau abandonează ideea? Să înţeleg că cel care cântă din cartea FĂRĂ note nu are nici o tangenţă cu MUZICA? Nu cântă de fapt DUPĂ NOTE şi cel care cântă din cartea FĂRĂ NOTE?
Acum, înainte de a hotărî ce fel să fie Cartea Noastră de Cântări, poate e bine să ne întrebăm cât mai mult, pentru a nu ne întreba DUPĂ ACEEA.
În afara variantei “două feluri de cărţi” cu note şi fără note, există şi varianta “unei singure cărţi” şi CU note şi FĂRĂ note. Între portative se pun doar cuvintele primei strofe, iar dedesubt toate strofele cântării, TEXT. Estetica în varianta aceasta are de câştigat, distanţa dintre portative fiind totdeauna aceeaşi indiferent de numărul strofelor. Pentru counoscătorii de note, notele sunt acolo, iar pentru necunoscătorii de note cuvintele sunt şi ele acolo. În cazul neştierii pe dinafară a textului, citirea este mai uşoară decât a textului despărţit în silabe printre portative.
Acest fel de carte, pare a mai avea avantajul că învăţarea notelor pentru cel care nu le cunoaşte, e mult mai uşoară, le are la îndemână, nu scapă de ele căci sunt acolo, aproape, vrând nevrând.
Deşi Cartea de Cântări pentru comunitate este şi a CORIŞTILOR, ea are adresabilitate marei majorităţi a credincioşilor. De aceea recomandaţia este a se face distincţie între Cartea de Cântări pentru Comunitate şi Cartea de Cântări de Cor. La acest punct, propunerea ar fi cu privire la Cântările de Cor să aibă un statut separat, o carte separată. În general Cartea de Cântări 2006 a avut în vedere acest lucru.
Ca stil şi adresabilitate, canoanele, de asemenea e bine a face o carte distinctă.
Cântările cu caracter melodic general sau text nespecific religios, pot fi selectate de specialişti în colecţii de cântări pentru întâlniri frăţeşti de diverse ocazii, excursii etc., dar nu amestecate în aceeaşi carte, dând imagine de neorânduială.
Şi de abia am început, dar vom continua. Nu uitaţi, cine are ceva de spus cu privire la vechea Carte de Cântări şi cântările din ea, la Cartea de Cântări 2006 şi cântările din ea, la cântările ce nu sunt nici în una, nici în cealaltă, o poate face acum, cu respect, credincioşie şi seriozitate. Săptămâna ce urmează, începe pregătirea cărţii de Cântări 2010.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)
