Dar să nu pierdem timpul. Se va face o ediţie a Cărţii de Cântări unitară, adică pentru toată frăţietatea de Limbă Română. Desigur nu se întâmplă datorită S.O.S. de care am vorbit mai sus. Mai bine că nu, şi de altfel nici nu se cuvenea şi nici nu se putea ca din cauza lui. Poate este iarăşi o îndrăzneală să numesc aceste rânduri APEL, dar treceţi-mi cu vederea acest lucru şi nu mă certaţi prea tare.
Domnul a găsit cu cale să avem acum la Conducerea Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din România – GENERAŢIA de dintre GENERAŢII – adică exact ceea ce trebuie pentru întâmpinarea Lui în venirea de a doua oară, după cum generaţiile trebuiau să fie unite în generaţia de la prima Lui venire. Să ne strângem în jurul ei şi în această privinţă a Cărţii de Cântări, pe care o plănuieşte. Nu mă îndoiesc de “participare” la această lucrare grea din toate punctele de vedere, ci mi-e teamă de “spiritul” acestei participări. Deşi modern, aş folosi pentru această situaţie termenul “PRIORITATE”. Imposibil de făcut ceva DESĂVÂRŞIT pe lumea noastră, dar a-l face CÂT se POATE de BINE, este înţelept. Cu privire la “prioritate”, Domnul zice: “Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra”. Odată stabilit scopul Cărţii de Cântări – de dat slavă lui Dumnezeu – detaliile se vor ordona singure, cuminţi, natural, înţelegerile diferite nu vor degenera în “dispute”, iar frustrările de opinie nu se vor transforma în “proteste”, ci vor face părtăşie frăţească. Dacă aş numi această lucrare “drumul spre Cartea de Cântări”, cel mai bun sfat biblic ar fi “să nu vă certaţi pe drum”, pe acest drum spre Carte.
Refuz să cred imaginea de comparaţie – care mi se tot vâră sub priviri – România – revoluţia 1989 , eliminarea celui ce a dictat, dar puterea luată de oamenii lui, iar ţara rămasă tot aşa, dacă nu mai rău. Adică, cel ce a dictat Cartea de Cântări 2006, (dacă a fost vreunul), eliminat de la participare prin revoluţie necăjită, dar oamenii lui preluând acelaşi sistem spre o Carte care va fi tot aşa, dacă nu mai dificilă. Următoarea Carte de Cântări nu ar trebui să fie (în înţelegerea mea) o COSMETIZARE a Cărţii 2006 ci o reluare de la capăt a întregii structuri de cântece şi de cântat “lucruri vechi şi lucruri noi” dintr-un singur tezaur spre aceeaşi Carte.
Mutarea ponderei de pe “expert” pe “slujitor”, cu toată încărcătura de expertiză, ar fi foarte benefică în această situaţie. Este ceea ce aminteam alte dăţi, aşa zisa “cuminţenie academică”. Nu este vorba de implicarea “neştiinţei” sau “nepriceperii”, ci de folosirea priceperii cu înţelepciune, nu atât printr-o corectitudine tehnică, cât printr-o simplitate de substanţă profund necesară spiritual. În fapt, Cartea de Cântări care urmează nu este doar un test al pregătirii scolastice în muzică şi literatură, ci mai ales un test al pregătirii de credinţă. Nu e nici o zbatere dezbatere între diferitele stiluri, ci promovarea de trăiri spirituale autentice.
Cumva, Cartea de Cântări – din punct de vedere Cartea Noastră – se aseamănă cu Biblia, adică ACEEAŞI a TUTUROR. Dacă ar trebui ca FIECARE să facă o Carte de Cântări, ar fi mult mai uşor. O Carte făcută DE MAI MULŢI, cumva de TOŢI, care să fie şi unitară şi egală a tuturor ca beneficiu, este produsul cel mai greu de realizat, dar cu atât mai frumos de lucrat la el. Biblia este Cuvântul Domnului pentru toţi, orice fel am fi. Ne putem închipui o CARTE de CÂNTĂRI despre care să spunem că este “a NOASTRĂ”? Dacă da, suntem pe drumul bun.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)
