Romani 3, 28: “Pentru că noi credem că omul ESTE SOCOTIT NEPRIHĂNIT prin credinţă, fără faptele Legii”.
Pentru acum, CÂTE CEVA, nu despre PRIN LEGE sau PRIN CREDINŢĂ sau prin AMÂNDOUĂ, ci despre SOCOTIT.
Pentru că în limba noastră nu avem la cuvântul “NEPRIHĂNIT” (folosit frecvent în Biblie) corespondentul “PRIHĂNIT” ci VINOVAT, voi folosi pentru el cuvântul NEVINOVAT care ar sta alături în expresia VINOVAT-NEVINOVAT în loc de PRIHĂNIT-NEPRIHĂNIT. Cel mai de seamă înţeles al cuvântului NEPRIHĂNIT, este NEVINOVAT, FĂRĂ VINĂ.
SOCOTIT VINOVAT
SOCOTIT NEVINOVAT
Aşa dar,
Domnul, SOCOTIT vinovat – deşi NEVINOVAT
Omul, SOCOTIT nevinovat – deşi VINOVAT
ca o exprimare de esenţă a Planului de Mântuire. Este corect?
Observăm termenul SOCOTIT, atât în dreptul Domnului cât şi al omului, dar urmat de altceva cu totul diferit – VINOVAT deşi NEVINOVAT şi NEVINOVAT deşi VINOVAT.
Realitatea IREVERSIBILĂ prin orice s-ar petrece în cer şi pe pământ este
Domnul – NEVINOVAT
Omul – VINOVAT – cu posibilitatea de a fi SOCOTIT NEVINOVAT
Niciodată nu se poate spune
Domnul – VINVOAT
Omul – NEVINOVAT
Taina mântuirii care face şi va face studiul tuturor lumilor Universului şi în special a mântuiţilor din lumea noastră în veşnicie, stă într-un singur cuvânt, SOCOTIT. În el este ascunsă toată iubirea mântuitoare.
Biblia nu spune că Domnul a fost VINOVAT, ci spune că El a PURTAT VINA noastră în chip NEVINOVAT. El a suferit şi a murit CA VINOVAT dar NU VINOVAT. Acest CA, înseamnă a fost SOCOTIT aşa, dar NU ERA aşa.
Biblia, de asemenea, nu spune că Domnul ÎL VA FACE pe om NEVINOVAT, căci aşa ar fi încălcată DREPTATEA, ci Biblia spune că Domnul îl VA SOCOTI nevinovat. Cum El N-A FOST VINOVAT dar A FOST SOCOTIT VINOVAT, la fel omul pocăit acum şi chiar mântuit în Împărăţie, nu va fi FĂCUT NEVINOVAT ci va fi SOCOTIT NEVINOVAT.
Domnul a murit – NEVINOVAT
Omul va trăi – SOCOTIT NEVINOVAT
Aşa apare rolul vital al cuvântului SOCOTIT.
VINA noastră a trecut asupra Lui – de DREPT şi nu de FAPT în sine
NEVINOVĂŢIA Lui a trecut asupra noastră de DREPT şi nu de FAPT în sine.
Aici, avem o problemă JURIDICĂ şi nu de NATURĂ. Urmările naturale se vindecă odată cu ÎNDREPTAREA JURIDICĂ de drept la Golgota, de fapt la venirea Domnului. Expresiile DE DREPT şi DE FAPT, exprimă cel mai apropiat ca înţeles de ce nu se spune NEVINOVAT ci SOCOTIT NEVINOVAT. Jurisprudenţa divină nu cuprinde în nici un fel posibilitatea ca Dumnezeu să se facă om în Sine pentru ca omul să devină Dumnezeu în sine, ci dezvăluie DREPTATEA SUPREMĂ în IUBIRE prin forma:
Domnul să fie SOCOTIT vinovat – temporar
Omul să fie SOCOTIT nevinovat – veşnic
Mai mult de atât nu se poate. Dar acest schimb pentru noi este o taină despre care spunem frumos, că e mai mult decât s-ar fi putut. Vonovăţia noastră nu e rezolvată prin DEZVINOVĂŢIRE ci prin SOCOTIRE. Domnul, fiinţă creatoare, a fost şi va fi NEVINOVAT prin SINE, oricât de mult a fost SOCOTIT VINOVAT pentru a salva omul. Omul, fiinţă creată căzută şi salvată va fi SOCOTIT NEVINOVAT pentru a nu se înţelege NEVINOVAT prin sine.
Mântuitul va fi veşnic un SOCOTIT NEVINOVAT, cu vina plătită, fericit că Domnul l-a scăpat de moarte şi l-a SOCOTIT aşa. El nu va fi în statutul de NEVINOVAT în SINE ci de un nevinovat SOCOTIT aşa, în urma unui sacrificiu suprem. Nu din sentiment de NEVINOVĂŢIE vor pune mântuiţii coroanele primite la picioarele Domnului, chiar dacă urmările vinei lor nu vor mai fi prezente.
Semnele răstignirii din palmele Mântuitorului vor aminti veşnic faptul că mântuiţii sunt SOCOTIŢI nevinovaţi.
La acest punct, încercăm parcă o nemulţumire. Ne-ar place într-un fel sau altul să nu ne mai amintim de VINĂ, să fim NEVINOVAŢI şi gata, adică de ce SOCOTIŢI? Nu poate Domnul nici chiar după cruce să ne facă NEVINOVAŢI? Parcă ne deranjează acest SOCOTIŢI.
E frumos însă nu doar să acceptăm că depindem de El ci să ne şi placă acest lucru, să nu vrem alt statut de existenţă veşnică decât cel de dependenţă totală de iubirea Lui. Semnele Răstignirii Domnului ne fac să ne ruşinăm de orice gând de INDEPENDENŢĂ de El, iar SOCOTIT, să fie înţelesul care, deşi liberi, ne face fericire numai în El.
“Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl? Să ne numim fii ai Săi”. Biblia subliniează SĂ NE NUMIM şi nu SĂ FIM. Tatăl nu are decât UN SINGUR FIU. Mântuiţii vor fi NUMIŢI aşa cu ÎNFIERE prin Răscumpărare.
Domnul a PURTAT păcatele noastre deşi NU S-A FĂCUT VINOVAT de ele. El a PLĂTIT VINA lor fără să fie VINOVAT. I s-au SOCOTIT a fi ale Lui după cum nouă ni se SOCOTEŞTE, nevinoăţia Lui. Domnul a rezolvat problema păcatului nu implicându-se în el ca STARE ci suportând în locul nostru CONSECINŢELE lui veşnice. Consecinţele temporare îşi urmează cursul până la venirea Lui.
Exod 34, 7: “El nu socoteşte pe cel vinovat, drept nevinovat”. Domnul nu face schimbare VINOVAT-NEVINOVAT, ci prin plătirea vinei se face mutarea VINOVAT-SOCOTIT NEVINOVAT.
Să înţelegem din cele de mai sus că MÂNTUIREA – în limbaj omenesc – a fost rezolvată ÎN HÂRTII (noţional) şi nu PE VIU (faptic)? NU! Mântuirea a fost făcută în fapt printr-o dreptate pe care noi nu o putem înţelege deplin,cu o DURERE REALĂ cum n-a mai fost şi nici nu va mai fi. O implicaţie divină în fiecare detaliu al salvării. Termenul SOCOTIT, dă valoare veşnică mântuirii ca o FAVOARE şi nu ca un DREPT din înDREPTăţire. SOCOTIT, este o FAVOARE ce stă în dreptul DREPTULUI.
Textul biblic ce pare a sta împotriva celor spuse este cel din 2 Corinteni 5, 21: “Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-A FĂCUT PĂCAT pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El”. Acesta este un text asemănător celui din Coloseni 2, 14: “A şters zapisul cu poruncile lui care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic şi l-a nimicit prionindu-l pe cruce”, dar cu implicaţii mult mai mari. Dacă nu se poate crede că CELE ZECE PORUNCI au fost “nimcite” la cruce, pentru că ar fi împotriva restului Bibliei – cine îşi poate permite să spună că Domnul, adică NEPRIHĂNIREA în SINE, ar fi putut fi chiar şi numai pentru o clipă PĂCAT. Înţelesul trebuie căutat în a “purtat păcatele noastre” fără a se face VINVOAT de ele. În ultima vreme, comentatorii traduc acest verset în loc de L-A FĂCUT PĂCAT cu L-A FĂCUT JERTFĂ pentru păcat, nu ca într-un schimb de idei numai, ci într-o realitate covârşitoare, ceea ce este în armonie cu restul Scripturii.
SOCOTIT, este cea mai înaltă FAVOARE acordată omului, respectând în acelaşi timp DREPTATEA. SOCOTIT, implică o “DATORIE de IUBIRE din partea noastră către Domnul, în mod LIBER, nu o dependenţă prin vreun fel de impunere, şi nici DE LA SINE, ci voit şi de plăcere. O fericită supunere, exprimare a unei recunoştinţe de necuprins. În faţa cuvântului SOCOTIT, nu poate sta nici un MERIT. Viaţa veşnică nu este o EUFORIE în sine, ci o SUPRACONŞTIENŢĂ liberă în fericire, datorită acestui SOCOTIT, supremul dar.
SOCOTIT din expresia biblică SOCOTIT NEPRIHĂNIT (NEVINOVAT) nu desfiinţează pocăinţa, naşterea din nou, trăirea frumoasă după Cuvântul lui Dumnezeu, creşterea în credinţă şi o viaţă practică plăcută Lui. Dimpotrivă. Dar DUPĂ toate acestea, omul trebuie să aibă conştienţa că e SOCOTIT aşa, subliniind adevărul că întreaga lucrare de salvare a lui este o FAVOARE şi nu un DREPT.
În final, SOCOTIT, este FAVOAREA de a avea DREPTUL.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)
