22
Views

  Când istoria se repetă. Când istoria nu se va mai repeta.

   Când istoria se repetă, se repetă cu urmări cu tot. Niciodată cu altfel de urmări.

  Este o legitate că momente istorice similare au aceleaşi urmări. De ce se spune că “omul nu învaţă nimic din istorie” deşi uneori nu doar că o ştie dar a şi trăit-o? REPETAREA merge adesea până la absurd, obişnuinţa până la a doua natură. În Vechiul Testament avem descris fenomenul razboaielor de “sezon”, adică atunci când vremea devenea prielnică începea şi războiul, instinctual.

   Se pare că dincolo de neuitarea urmărilor, pe care le au evidente sub ochii lor din experienţele trecutului, ceva îi îndeamnă pe oameni să REPETE deşi ştiu foarte bine urmările, şi ei se supun, se comportă ca şi cum nu vor avea parte de ele.

   Bunăoară, şi în domeniul lucrurilor spirituale care ne interesează pe noi, mai mult decât cele politice, financiare sau de altă natură – ZEIŢA RAŢIUNII. Experienţa întronării RAŢIUNII împotriva CREDINŢEI, omenirea a simţit-o pe pielea ei. Fără DUMNEZEU. Fără BIBLIE. Fără CREDINŢĂ. A simţit-o atât de greu încât a trebuit să strige disperat împotriva voinţei ei. “Dacă Dumnezeu nu există trebuie să-L inventăm”, declarând public prin aceasta că NU SE POATE FĂRĂ EL. Nu a fost o strigare de POCĂINŢĂ, ci o acceptare nedorită a înfrângerii căci altfel – dispariţia. Oricum şi oricând se face experienţa FĂRĂ de DUMNEZEU a Revoluţiei Franceze, se va striga la scurtă vreme acelaşi lucru, dacă va mai fi timp de strigat.

  “SĂ SE ARDĂ BIBLIILE”! Le-au ars. Sub domnia RAŢIUNII o aşa faptă IRAŢIONALĂ? Ceva a fost enorm de greşit. Cum nu s-a găsit nimeni cu un MINIM de RAŢIUNE să spună măcar că nu BIBLIILE trebuie arse ci BIBLIA? S-au comportat ca nişte copii. Au ars BIBLIILE crezând (raţionând) că ard BIBLIA. Cum orbeşte Satana mintea oamenilor! Aşa IRAŢIONALITATE sub domnia RAŢIUNII, arată că RAŢIUNI DIVINE ţin sub control prăpăditele de RAŢIONAMENTE omeneşti.

   Vrea omenirea să repete experienţa FĂRĂ DUMNEZEU? E liberă s-o facă. Să nu se aştepte însă la alte urmări decât cele pe care deja le ştie că vor fi. Chiar să ajungă demnitarii de la Uniunea Europeană să strige “dacă nu există Dumnezeu trebuie să-L inventăm”? Dacă Dumnezeu mai îngăduie TIMP, şi ei vor lucra fără de El, vor striga aşa. După toate aparenţele însă, lumea se îndreaptă spre ultimul ei EXPERIMENT FĂRĂ de EL, iar urmarea, de data aceasta va fi alta. Arătarea Domnului în mărire. Urmarea nu va mai fi în strigătul “să-L inventăm” ci în “prea târziu”.

   Fenomenele mari din istoria omenirii, dragi cititori, pe care proababil suntem prea mici a le influenţa în vreun fel, sunt similare istoriei fiecăruia dintre noi. Pe lângă faptul că REPETAREA unor momente negative vor fi însoţite legic de aceleaşi urmări, ea duce la una finală încărcată juridic şi de toată responsabilitatea celorlalte. Nu este în planul lui Dumnezeu repetarea la infinit, ci la momentul la care aceasta va ajunge “punctul critic” în cumpăna divină, posibilitatea RELUĂRII iară şi iară, va fi încheiată.

  Evenimentele profetice globale ale timpului nostru au o reprezentare la nivel personal şi acordul sau dezacordul – nu de stradă ci de atitudine în cea mai intimă cămăruţă a noastră sufletească – poate determina urmarea personală altfel decât a mulţimii pe redute.

   Au rămas mărturii şi în privinţa urmărilor frumoase la momentele de istorie bune. “Revoluţia Franceză” n-a mai avut loc şi în Anglia (cum era plănuit), pentru că suflete mari ale naţiunii au îndreptat lumea spre pocăinţă şi trăire CU Dumnezeu nu FĂRĂ El. Urmarea a fost o redeşteptare spirituală urmată de binecuvântarea în care RAŢIUNEA umană nu e ÎNTRONATĂ ci serveşte preamăririi lui Dumnezeu şi ajutării semenilor. Dacă acest lucru nu mai e posibil la nivel planetar, el rămâne total posibil şi la îndemâna fiecărui om de pe pământ.

   Dacă ne îngrijorează că anumite stări negative din istoria lumii se vor repeta cu urmările lor cu tot, avem asigurarea că în curând va fi un MOMENT în TIMP de la care încolo nimic din istoria lumii nu se va mai repeta, pentru că Domnul Dumnezeu va zice DESTUL.

  Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)

CÂTE CEVA – Benone Burtescu

| Generale |
Despre autor
-