S.O.S. CARTEA de IMNURI – CARTEA noastră de CÂNTĂRI
M-aş bucura foarte mult ca îngrijorarea mea să fie nefondată şi S.O.S.-ul meu să fie fals.
Problema CĂRŢII de IMNURI a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea de Limbă Română este la un MOMENT CRUCIAL. Bulgărele de zăpadă în rostogolirea lui, a ajuns la dimensiuni atât de mari că numai ACUM mai poate fi oprit. Mâine el deja va fi AVALANŞĂ cu urmări imprevizibile privind ORDINEA şi UNITATEA în aceast privinţă. S-a sperat – justificat sau nu – că în vreun fel, cartea IMNURI CREŞTINE 2006 atât de aşteptată, va acoperi nevoile spirituale în domeniul cântecului de suflet, individual şi comunitar, dar din motive ce nu au loc a fi discutate aici şi acum, nu s-a petrecut acest lucru. Nu este nici intenţia, nici căderea mea de a opinia în vreun fel sau altul, nici de a face propuneri, nici de a oferi soluţii, în aceste câteva rânduri. Din dragoste pentru fraţii mei de pe oriunde şi din drag de cântat – fără de care se moare spiritual – fac un apel (neoficial bineînţeles) către factorii de conducere administrativă ai Bisericii şi către toţi cei care au pe inimă această lucrare şi prin calificare şi prin simţ duhovnicesc, să strige la Dumnezeu în această privinţă ca să nu se întâmple nimic rău ci chiar să se întâmple ceva bun spre slava Lui. Să fiu sincer, dacă aş putea, aş pune în alertă toate resorturile de posibilităţi, de orice fel, pentru o rezolvare încărcată de lumină şi adevăr şi pace.
Deopotrivă în România şi în diaspora, este o realitate că problema în discuţie a ajuns la un punct CRITIC, situaţie care cere rezolvare. În multe locuri, comunităţi, se lucrează la o altă Carte de Imnuri la dimensiuni şi caracter local, într-un stadiu atât de avansat că în orice moment ea ar putea fi dată în folosinţă şi preluată tot repede de alte şi alte comunităţi, după plăcere. Cartea de IMNURI CONGREGAŢIONALĂ, este pe cale de a înlocui repede Cartea de IMNURI UNITARĂ. Nici vorbă să spun dacă e bine sau nu şi nici nu ştiu. Cel puţin la acest punct de situaţie. Copyright-ul de pe Cartea de IMNURI 2006, va fi ignorat total, el însuşi fiind considerat ilegal. Cine, pe unde şi cum va face Cartea lui de Imnuri, va fi diferit, şi atunci unitatea şi ordinea se vor manifesta numai la nivel de congregaţie (comunitate) cel mult.
Deşi problema CONŢINUTULUI Cărţii de IMNURI este cea care a determinat CRIZA, în momentul de faţă cel mai stringent lucru este ca cineva cu autoritate prin investitură să zică STOP fenomenului şi “ să plângă între tindă şi altar” pentru găsirea modalităţilor cuvenite de rezolvare a crizei. Conducerea Bisericii, după ceea ce simt eu acum, ar fi benefic dacă ar interveni urgent. Un PLEBISCIT? O sfătuire prin toate posibilităţile Media? O invitaţie a tuturor factorilor – mai ales voluntari – la participare frăţească? Etc.? Nu ştiu. Simt doar că dacă ACUM nu se intervine viguros şi responsabil şi frumos în sensul preţuirii fraţietăţii întregi, urmarea va fi DEZBINAREA şi nu UNITATEA. Nu este vorba că nu sunt bune CÂNTĂRILE VECHI, sau că nu sunt bune CÂNTĂRILE NOI. Frăţietatea ştie să aprecieze. CEVA (altceva?) e GREŞIT. Justificată după unii, sau mai puţin justificată, după alţii, nemulţumirea e generală şi dă în clocot. A se face abstracţie de ea, echivalează cu neînţelepciunea. Foarte mulţi merg spre ideea unei ALTE cărţi de IMNURI, oficială, unitară, în jurul căreia întreaga biserică să graviteze din punct de vedere al cântecului, al cântării, dar, în cazul că această variantă nu va avea loc REPEDE, toţi aceştia vor opinia şi ei pentru Carte de Imnuri LOCALĂ. Urmările sunt IMPREVIZIBILE. Bune? Rele? Dacă de PUNCTUL acesta CRITIC, se va trece printr-o INTERVENŢIE OFICIALĂ ÎNŢELEAPTĂ, va fi destul spaţiu de opinie, aport, colaborare şi sub îndrumarea Duhului Sfânt, rezolvare. S.O.S.-ul acesta a fost doar un pic de CÂTE CEVA. Restul vă aparţine.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)
