S-au înmulţit cărţile. Semn bun. Semn rău.
Trăitul CA LA CARTE este idolul zilei şi puţini se întreabă CA LA CARE CARTE? De fapt, efortul de a trăi CA ÎN CĂRŢI sau DUPĂ CĂRŢI întrece adesea beneficiul pe care cineva l-ar avea dacă ar reuşi. MODELUL, este creat după cele mai recente rezultate ale studiilor statistice şi cititorul este tare ispitit să-l imite. Este un fel de PRESTIGIU să fi la zi cu toate detaliile modelului care te cucereşte cu promisiunile pe care ţi le oferă.
Pre-lungirea vieţii, bună-starea în viaţa personală, de familie şi de societate, uneori chiar conecţii cu viaţa veşnică pe care o condiţionează tot datelor din cărţi, uitând sau ignorând faptul că ea deja a fost condiţionată odată pentru totdeauna – fără aducere la zi – în CARTE, adică în SCRIPTURĂ.
Până deunăzi “om citit” se numea cel care ştia, avea cunoştinţe “despre”, din cărţi. De la un timp se vrea punerea în practică a TOT ce scrie în cărţi – chiar dacă ele se contrazic – neordonat, nefiltrat, pur şi simplu ca atare, aşteptând ca rezultatele binefăcătoare promise, să dea năvală. Şi chiar dacă ele nu se arată, se insistă practicarea cu o tenacitate demnă de eroism, până la automartirism.
Carte de bucate, carte de-mbrăcate, carte de crescut copiii, chiar şi carte de rugăciuni. Toată lumea are dreptul la ele, fără discriminare, fie că se potriveşte cuiva fie că nu. Carte de medicină, carte de psihologie, carte de căsătorie, şi nici n-am apucat să răsfoim una că alta e sub tipar. N-am timp să mă ţin la zi cu MINUNATELE şi MARILE DESCOPERIRI. Din experienţă personală, apuc să iau trei zile medicamentul cel ultra recomandat, fericit că s-a găsit şi am găsit în sfârşit remediul. Farmacistul mă sună însă alertat să opresc imediat folosirea lui, medicamentul minune fiind declarat de autorităţile sanitare foarte dăunător.
“Mâncaţi produse soia pentru că soia conţine… şi veţi avea o viaţă lungă şi fericită”, zice autorul în cartea sa intitulată (titlul cărţii). Ştiinţă adevărată. Şi nebunie curată. Nu se face difereneţă de posibilităţi, de zona geografică, de nevoile populaţiei ca să nu mai vorbim despre individualizare. E lozinca valabilă oricui şi de oriunde. Preluată de la centru, lozinca intră pe mâna târgoveţilor, deformată după capacităţile fiecărui propovăduitor de vindecare şi mi se trece pe sub nas bobiţă cu bobiţă, buruiană cu buruiană făcătoare de minuni. Până şi Conferinţa Generală a fost neovită să atragă atenţia asupra acestui fenomen nociv, chiar dacă populaţia adventistă în general e instruită bine în acest sens.
“Vreţi ca familia dumneavoastră să nu se destrame? Iată ce zice profesorul de psihologie(numele) în manualul său intitulat(titlul cărţii):
– Zâmbeşte soţiei tot timpul. Să nu te vadă trist că o depresezi.
– Spune-i sărut mâna după fiecare masă ca să nu creadă că nu ţi-a plăcut mâncarea.
– Nu pleca la lucru fără să o îmbrăţişezi că o pui pe gânduri negre.
– Spune-i de câteva ori pe zi că e frumoasă şi o iubeşti.
– Sun-o de la lucru de câteva ori ca să nu creadă că ai uitat-o”. Etc.
Sfaturile nu încap toate aici. Dar ca să nu se petreacă vreun divorţ nenorocit, profesorul de psihologie e citit şi citat şi pus în practică, (de obicei o practică robotică), pe nerăsuflate, prin măsurarea şi cântărirea fiecărui detaliu, familia devenind un domeniu al ştiinţelor exacte (chiar şi în cele neexacte) şi a executărilor gestice perfecte, după care, chiar dacă se va petrece divorţul, ai conştiinţa împăcată că ţi-ai făcut datoria şi că el, divorţul, va fi tot CA LA CARTE, adică după toate rânduielile cărţilor avocăţeşti”.
“Vreţi să creşteţi copilul ideal din punct de vedere al sănătăţii fizice, mintale şi sociale? Citiţi şi puneţi în practică cele scrise de psihologul(numele) în cartea sa(titlul). Cel mai mare specialist în intuitiv şi cognitiv şi somatic şi…
– Joacă-te cu copilul tău două ore pe zi. Nu mai mult pentru că îi distrugi personalitatea. Nu mai puţin ca să nu se producă fenomenul de frustrare.
– De trei ori pe săptămână ia-l în natură. Nu mai mult de o jumătate de zi că-i oboseşti neuronii. Nu mai puţin că nu-i stimulezi suficient neuronii. Arată-i în măsură egală animale, păsări, peşti şi nu-l trece prea brusc la lumea vegetală, flori, pomi, relief, sau la lumea astrală, ca impactul să nu-i producă dezechilibru de adaptare care duce la dezechilibru de comportament.
– Odată pe lună scoate-l afară din localitate dar nu prea departe ca să nu-i provoci plăcerea de aventură, dar nici prea aproape ca să nu-l faci dependent de un anume loc.
– Orice-ar face nu-i reproşa nimic în timpul mesei, nici a doua zi, ci cam după câteva ore, când aminitirea celor petrecute la masă nu e nici prea proaspătă ca să-l afecteze, nici prea trecută ca să nu mai aibă efect educativ. Etc.
După ce termini lecţiile din cartea cu cele de obicei peste o sută de pagini (numărul de pagini dă credibilitate), le aplici copilului cu cartea în mână, deschisă, ca nu cumva să uiţi vreuna, fericit că în final, profesorul, te binecuvintează cu creşterea echilibrată a copilului în toate aspectele. Ce mai contează că după câţiva ani copilul te priveşte în ochi cu o privire nefiltrată prin nici o carte de psihologie, pe faţă, pe faţă-n faţă…”
E uşor când te trezeşti dintr-un vis urât, dar ce se-ntâmplă când te trezeşti dintr-un vis frumos la o realitate neaşteptat de controversată? Adică:
Numărul îmbolnăvirilor creşte odată cu numărul cărţilor pentru sănătate, numărul divorţurilor nu ţine seama de numărul cărţilor sfătuitoare de protecţia familiei, numărul închisorilor şi spitalelor psihiatrice sfidează armata psihologilor deşi departamentele acestora sunt implantate în toate institutele de educaţie.
Dragi prieteni,
Consumaţi soia că e un aliment bun. Mergeţi în librării şi căutaţi cărţi cu ultimă documentare în toate aspectele vieţii şi fiţi la zi cu toate sfaturile bune şi în cunoaştere şi în aplicare. Fiţi conştienţi însă că factorul responsabil sunteţi dumneavoastră. Meritul sau vina unui autor, a unei cărţi, nu compensează responsabilitatea fiecăruia. Nu uitaţi CARTEA de dragul cărţilor. Sfatul divin este indiscutabil mai presus de orice. O viaţă necosmetizată sintetic este mult mai autentică în perspectiva mântuirii. Simplă, robustă, scripturistică. Statisticile adevărate în privinţa hrănirii din produsele pământului ca sănătate, în privinţa familiilor nedivorţate în asteptarea prin decade ca soţii să se întoarcă de pe front, în privinţa copiilor deveniţi maturi şi la propriu şi la figurat fără ca părinţii (din lipsă de timp), să le imprime decât încredinţarea că sunt iubiţi, de multe ori prin lacrimi şi nu prin zâmbet, sunt cele mai zdravene din toată istoria omenirii.
Eu am îndrăznit să spun câte ceva, celelalte multe şi mai importante, ţin total de responsabilitatea fiecăruia.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)
