Faţă în faţă cu Sfânta Scriptură
Este suficientă motivaţie şi teologică şi umanistă, de a sta frumos în faţa Sfintelor Scripturi. Mai ales propovăduitorii ei trebuie să aibă – dacă nu pot o atitudine de adorare -, măcar una decentă. Nu este vorba de impunere, ci de bunăcuviinţă. Dacă lipseşte şi aceasta nu se mai poate face nimic. În ceea ce urmează este doar câte ceva din câte ceva.
* În privinţa mântuirii, Biblia nu lasă a se înţelege nici o discriminare între bărbat şi femeie. Din acest punct de vedere, aşa zisul “feminism” nu este necesar. Părţile sunt deja egale. Emanciparea socială a femeii – care este necesară -, nu trebuie să arate ca emancipare teologică a femeii, domeniu în care ea este prin definiţie scripturistică pe aceeaşi treaptă spre mântuire.
* Este nefrumos, uneori indecent şi alteori chiar blasfemic, a prezenta “Cartea Neamului lui Isus Hristos”, pe care o spune Evanghelia, ca susţinere a GENEALOGIEI BIOLOGICE. Este vorba despre GENEALOGIA PROFETICĂ a Mântuitorului. Atât Evanghelistul Matei cât şi Evanghelistul Luca fac referire la Iosif şi nu la Maria. Insistenţa propăvăduirii legăturii BIOLOGICE dintre Domnul Isus şi cele trei femei amintite în “Cartea Neamului lui Isus Hrisitos” şi care duc la Iosif, nu este de bunăcuviinţă şi nu ajută cu nimic mişcarea feministă contemporană nici social, nici ideologic şi deloc teologic. Cronologia genealogică din Evanghelii a Mântuitorului nostru este PROFETICĂ – Iuda, David -, şi nu BIOLOGICĂ. Stând nefrumos în faţa acestui adevăr atât de evident se face un deserviciu imens propovăduirii Evangheliei. Mutarea accentului de pe NAŞTERE pe ÎNTRUPARE, ar uşura şi ar înfrumuseţa propovăduirea acestei minunate taine divine.
* Cât de frumos se stă în faţa Scripturii care spune că “Fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamneilor erau frumoase şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales”? Cu nici un chip un om de bună cuviinţă nu poate pune semn de egalitate între “fiii lui Dumnezeu” şi “îngeri’. O incompatibilitate totală. Regretabil că preluând elucubraţii de interpretare destul de veche, Biblia de Limbă Română, ediţia IV din 1996 traducere neoprotestantă, în “explicaţiile” asupra unor teme şi evenimente scripturistice, include şi această indecentă prezentare, prin care îngerii -, nu se spune dacă e vorba de cei “căzuţi” sau “necăzuţi” -, s-ar fi împreunat cu fiinţe umane de sex feminin şi ar fi dat naştere unui fel de fiinţe care nu erau nici în planul, nici sub controlul lui Dumnezeu. Unii propovăduitori în stadiu mai avansat de boală mintală sau sub impresia unor patimi cultivate cu plăcere, au indecenţa de a predica “acoperirea capului” femeilor pentru ca prin frumuseţea părului lor să nu ispitească pe “îngeri”, tâlcuirea expresiei biblice “din pricina îngerilor”. Ar mai fi ceva urât de spus?
* Nu doar astfel de texte biblice de mare însemnătate arată cât de urât se poate sta faţă în faţă cu ele. Nu de mult, într-una din revistele renumite de Limbă Engleză ale Bisericii noastre, un interpret de seamă s-a oprit asupra expresiei Domnului din Evanghelie “Maria şi-a ales partea cea bună care nu i se va lua”. Probabil, ca nu cumva cineva să creadă că Domnul făcea “discriminare” între Marta şi Maria, lucru ne la modă în zilele noastre, şi mai ales să mai micşoreze diferenţa pe care Domnul a vrut s-o facă între cele pământeşti şi cele cereşti, “interpretul” de texte biblice a schimbat un singur cuvânt. În loc de “parte” a zis “porţie”, adică Maria beneficia de o porţie mai mare din mâncarea ce urma să fie pusă pe masă. În ediţiile de Limbă Engleză ale Bibliei nu se subliniază aşa ceva. Deci nu prea s-a stat cumsecade în faţa Scripturii. Să ne mai întrebăm de ce?
* Ca să nu depăşim cadrul de “câte ceva”, vă mai prezint un singur caz aparent fără însemnătate, dar tot de stat frumos în faţa Sfintelor Scripturi. Zice în Geneza 29, 17 “Lea avea ochii slabi”. Nu de mult, un tânăr propovăduitor care justificabil avea criteriile sale de căsătorie, îi căuta scuze lui Iacov că n-o plăcea pe Lea, spunând în loc de “Lea avea ochii slabi”, pur şi simplu, “Lea era chioară”, nu doar un neadevăr, ci chiar o spunere urâtă. Foarte greu de tradus din ebraică, dar în nici o traducere de până acum a Bibliei în nici o limbă, nu s-a spus “chioară”. Dimpotrivă, unii traducători au mers mai de grabă spre un “strabism interesant”.
Cum arătăm faţă în faţă cu Scriptura pe care vrem s-o spunem şi altora? Ce motivaţie?
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)
