23
Views

   “PROFEŢIE CONDIŢIONATĂ”

APOCALIPSA o carte a VIITORULUI REPEDE mai mult decât una a TRECUTULUI ÎNCET

Termenul “PROFEŢIE CONDIŢIONATĂ” este tare nefericit şi ar fi mai de folos să fie scos din circulaţia lingvistică de comunicare. “PROFEŢIA”, prin definiţie este NECONDIŢIONATĂ, nu ca un ARBITRARIU, ca o PREDESTINARE, ci ca o ŞTIERE şi ANUNŢARE MAI DINAINTE a ce urmează să se întâmple. Când CONDIŢIA este anunţată mai dinainte şi URMAREA ca fapt istoric depinde de ea, atunci nu este vorba de PROFEŢIE.

Nu este frumos a trece cu uşurinţă profeţiile pe care nu le înţelegem, sub umbrela termenului formulat intenţionat “PROFEŢII CONDIŢIONATE”, pentru a eluda efortul de dezlegare a lor sub motivaţia că Domnul Dumnezeu a hotărât să nu aibă loc ceea ce a spus pentru că nu a fost îndeplintă condiţia, sau să aibă loc altfel decât El a spus pentru că au fost alte condiţii.

Putem spune că Geneza 2, 17 este PROFEŢIE? Acolo zice aşa: “… dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, CĂCI în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit”. Condiţia “CĂCI”, face ca declaraţia Domnului să nu poată fi numită PROFEŢIE. Era vorba de o urmare naturală, firească, asupra omului în cadrul unei hotărâri divine. Putea să nu aibă loc. Condiţionare.

Putem spune că Geneza 3, 15 nu este o PROFEŢIE? Acolo zice aşa: “Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul”. Era vorba de o hotărâre juridică divină. Nu putea să nu aibă loc. Necondiţionare.

În această situaţie poate ar fi mai corect a grupa zicerile biblice în “ESTE sau NU ESTE profeţie” decât în PROFEŢIE CONDIŢIONATĂ şi PROFEŢIE NECONDIŢIONATĂ. Unde apare CONDIŢIA nu este vorba de PROFEŢIE.

   “Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte…”, Daniel 9, 24. Aceasta este profeţie. Îngerul nu spune că pot fi mai mult sau mai puţin de şaptezeci de săptămâni în raport de ce vor face împăraţii lumii implicaţi în profeţie între timp, ci spune că vor fi “şaptezeci de săptămâni” avându-se în vedere ce vor face împăraţii în desfăşurarea evenimentelor cuprinse în acest timp.

Apocalipsa 17, 12: “Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara”. Lui Ioan Apostolul nu i se spune că pot fi unsprezece împăraţi sau nouă, după împrejurări, etc. Este PROFEŢIE.

De obicei – poate tot din motive de a eluda efortul de studiere a profeţiilor -, se spune, că Daniel şi Apocalipsa sunt cărţi profetice, cu PROFEŢII NECONDIŢIONATE, iar celelalte cărţi profetice cum ar fi EZECHEL, ZAHARIA, etc. sunt cu PROFEŢII CONDIŢIONATE, după cele de mai sus cumva NEPROFETICE. Mai e loc însă de gândit asupra acestui subiect. Nu este cel mai fericit lucru pentru noi că aceeaşi profeţie are numeroase interpretări (ca bibliografie), din care unele chiar copilăreşti.

Vă fac mărturisirea că am un mare disconfort de suflet la susţinerea că profeţiile Bibliei sunt deja împlinite toate şi că cele care ni se par neîmplinite nu se vor mai împlini pentru că sunt CONDIŢIONATE şi condiţiile de împlinire nu vor mai avea loc. Această zicere acceptată ca un fel de concluzie care nu se mai comentează mi se izbeşte în minte de o REALITATE la zi care poate fi considerată profetică sau nu, dar nu eliminată fără a fi avută în vedere. Câteva exemple ar completa imaginea. Apocalipsa o carte a viitorului repede mai mult decât una a trecutului încet. Ce este cu nucleul Uniunii Europene numit “CEI ZECE”? Cum se face că Libienii – un popor relativ mic -, au supravieţuit peste milenii faţă în faţă cu profeţia “Libienii şi Etiopienii vor veni în alai după el”? Daniel 11, 43. Cum se face că preşedintele Siriei îşi riscă Damascul împotriva tuturor sfaturilor, alături de profeţia neîmplinită vreodată “Iată Damascul nu va mai fi o cetate ci va ajunge un morman de dărâmături”? Isaia 17, 1. Cum se face că marile imperii profetice – Babilonia, Persia, Grecia, nu au trecut în nefiinţă istorică, ci au supravieţuit mii de ani, până în zilele noastre cu dorinţă de putere dar “dezbrăcată” de ea? Irakul face semne lumii că există chiar şi îngenunchiat, Iranul stropşeşte cu ameninţări de forţă, Grecia nu e lăsată să piară de tot ci o mai ţine în viaţă Uniunea Europeană. Nu este împlinirea profeţiei din Daniel 7, 12: “Şi celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieţii până la o VREME şi un CEAS ANUMIT”? VREMEA lor se arată ca sosită şi CEASUL nu e deaprte nici el.

În privinţa PROFEŢIILOR ceva ar trebui poate să ne îndemne să nu le uităm pe cele care AU FOST, să nu le ignorăm pe cele care SUNT, să ne luminăm, cu privire la cele care urmează SĂ VINĂ.

Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)

CÂTE CEVA – Benone Burtescu

| Generale |
Despre autor
-