CRONICA IDEILOR
Tulburare Vizuala in Biserica Adventa
“Cei ce va temeti de Domnul, binecuvantati pe Domnul!”
Azi, metamorfoza in toate domeniile de activitate capata noi valente creative la negativ, si cand afirm acest lucru o fac cu parere de rau deoarece in biserica zisa a ramasitei se infiltreaza tot soiul de lucruri ce nu au nimic comun cu spatiul dimensional al transmiterii mesajului Evangelic. Daca un copil striga tare in biserica, vizual, intorci capul si spui in gand ceva jignitor la adresa lui/ei dar mai ales iei in colimator pe parintii acestui ghem de neascultare, si faci o mica schita de teatru de toata frumusetea la…negativ. Este adevarat ca Isus a zis ca sa lasam copilasii sa vina la El, dar nu a zis sa-i lasam sa faca ce vor ei. Problematica aceasta aduce cu sine intreruperi nejustificate ale Serviciului Divin, si atunci binecuvantarea nu mai este totala ci partiala sau deloc.
Fiecare purtam un design vestimentar care ne da satisfactia ca eu sau tu suntem buni adunatori de frumos chiar daca nu avem talent la asa ceva. Dar, e posibil ca cineva sa nu agreeze culorile tipatoare ale vestimentatiei tale si dintr-o data auzi ca prin vis ce spune unul si altul. “Ai vazut-o cum era imbracata? Parca a venit in biserica direct de la cabaret. Asa-i place lui/ei sa-si etaleze costumatia decenta sau indecenta, ca doar Isus a iubit tot neamul pacatos, inclusiv pe mine/ea. Si iata cum sarpele cel vechi da de lucru la toata lumea dupa posibilitati, talent, aspiratii, si lista continua. Sa fie oare asa ? In Eden oare cum era?
Purtam barba sau mustata, dar neglijam sa o ingrijim, sa o pieptanam, sa-i dam o forma atragatoare. De multe ori nu o mai spalam de praf, pentru ca oricum se va prafui din nou. Apoi in timpul Serviciului Divin, unii dintre noi facem chiar in biserica curatenie la ochi, nas, urechi, gat, etc. Ba venim cu obiceiuri ce nu se incadreaza pe scaunul unei biserici cum ar fi: stam picior peste picior, parca am fi la teatru, etalam o coafura imbinata cu o manechiura stridenta, batatoare la ochi. Culoarea vestimentatiei o preiau de la firmele de marca, iar silueta si tocul inalt al pantofului dau femeii crestine din biserica noastra un aer ales de imparateasa a cerului. Pai traim alte vremuri, avem pretentii, santem cizelati de civilizatia actuala, moderna si pertinenta la tot ce este mai iesit din comun. Si se pare ca ne place un asemenea mod de comportament. La urma el ne va duce pe drumuri confuze si pline de surprize ce duc mai degraba spre moarte vesnica dacat la viata vesnica.
Cand intri in Casa lui Dumnezeu, sa ai convingerea ca te intalnesti cu Tatal Ceresc care vine la tine ca sa vorbesti cu El, sa discuti cu El, sa te rogi cu El, sa canti sau sa-I MULTUMESTI LUI pentru toate. Intrebarea mea este: “Intelegi tu, acum, ce trebuie sa faci in Biserica Adventa Moderna, Noua si Contemporana a Sfarsitului acestui Mileniu? Vrei sa asculti de El sau vrei sa mergi pe drumul tau ca si mai inainte? Alegerea este a ta, in veci de veci, Amin!
Arh. Gheorghe Petrescu, CUA University, Washington, DC., USA.
