CRONICA IDEILOR
“VINERI SEARA IN CALEASCA VESELIEI”
“Intrati pe poarta cea stramta.
Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt ceice intra pe ea. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt cei ce o afla.”
Pamantul fierbe sub lacrima efemera a unei bucurii false si de scurta durata ce e oferita din plin de sarpele cel vechi numit Satana. Mai are putina vreme si isi masoara existenta in fractiuni de secunda, ca sa castige cati mai multi adepti pe calea ceea larga a vietii de pe aceasta planeta. A imaginat sfarsitul de saptamana computerizat, colorat, vulgar, confuz, fara moralitate, cu mult alcool si drog, etc., ca o plasa de paianjen si cine este prins in mrejele acestei lucraturi diabolice cade in pacat si moarte. Dupa o saptamana de studiu, munca fizica, lucru de zi cu zi, calatorii in interes de serviciu, si lista continua, Satana ofera pentru fiecare un program special electronizat, iluminat si picant ca imagine, in tonuri de umbra si suspans tocmai ca sa te convinga ca vineri seara incepe veselia pamanteana.
A programat-o mathematic, si odata cu apusul de soare Sabatic arunca mrejele de mare ostentatie ale placerilor de tot felul. Televiziunea iti ofera sute de programe de distractie tocmai la inceput de Sabat, si ca totul sa fie perfect, iti ofera multe reduceri de marca tocmai in Sabat, ca sa te faca sa oscilezi intre speranta si ceva nebunie trecatoare. Timpul trece si programul tau de vineri este infiorator de greu.
Tocmai in aceasta vineri, seful mi-a spus sa lucrez inca patru ore pentru o anume recompensa in bani, buna de tot, si parca ai inclina, dar nu, esti hotarat, nu ramai. Seful tau face urat, si chiar ameninta, daca nu ramai te dau afara! Ai patru copii, este criza mondiala, nu e de lucru, sunt someri mai multi ca altadata! Ce sa fac? Ce o sa zica cei de la biserica ca nu am venit? Am sa ma gandesc foarte serios!
Am ajuns la concluzia ca serviciul si copiii sunt pe primul plan, si am ramas la lucru. Soarele Sabatic a apus de mult si eu lucrez in Ziua lui de Odihna. Dar nu, ma iau la harta cu Isus si spun, nu am avut incotro, nu am gasit o alta metoda de evaluare a situatiei mele. Incercarea asta e grea pentru mine, ce sa fac? Copiii, datoriile si cheltuielile de zi cu zi ma coplesesc daca nu lucrez.
Diavolul a castigat o batalie, dar in alergarea lui nebuna, mai vrea sa arunce si alte arme sofisticate de o imaginatie sora cu moartea. Indragostitii dau telefoane unii altora si se incheaga, inainte de apus de Sabat, intalniri de vineri seara de un romantism aparte. Unii sunt chiar botezati, dar farmecul naturii intr-un apus de soare fermecator atrage tot ce e mai bun din lumea crestina a bisericii Advente.
O terasa special amenajata, cu lumina difuza ce se pierde in oglinda de apa a unei piscine, este plina cu trupuri bronzate. Prin strigatele lor de veselie tinereasca, se anunta intrarea in scena a unui sfarsit de saptamana nebun, cu muzica, dans si voie buna. Totul arata perfect, si parca este pe placul lui si al ei sa ramana in marea atmosfera de placere efemera cu iz de dragoste salbatica imaginata de Satana.
O alta voce de crestin zice: draga, raman acasa, nu pot sa merg la Biserica deoarece sunt frant dupa o saptamana de lucru, asa ca te rog adu-mi cina aici in fata televizorului caci sunt doua meciuri de box pe un canal si unul de fotbal pe alt canal. Pai ce o sa spuna fratii ca nu ai venit la Biserica? O sa le spun ce ti-am spus si tie: oboseala, munca, calatoria cu masina, toate s-au adunat astazi…!
Taticule, este vineri seara, nu vii cu noi la Biserica? Nu dragii tatii, sunt epuizat si vreau sa ma relaxez. Mergeti voi cu mama. Si au plecat. In urma, pe masa din fata televizorului apar o sticla de sampanie, gen “puterea ursului” si un pahar ce face spume de margaritar. Ce dans luminos in paharul spumos cu bautura tipica cu alcool de marca, bun tocmai pentru un sfarsit de saptamana de obarsie satanica.
Nebunia finala a planetei pamant face ravagii in Biserica Adventista de Ziua a Saptea. Diavolul alearga ca un leu, si prin mijloace de ademenire moderne castiga parteneri din orice categorie umana, copii, adolescenti, tineri, maturi si din cei care asteapta de la o zi la alta plecarea din lumea aceasta. Pe toboganul rosu de sange al alunecarii in infernul mortii a doua, glasul celor zece fecioare striga.
Cele cinci candele pline de uleiul sfant, al celor tematoare de Dumnezeu, intra in odaia de nunta a Mielului junghiat la Golgota, pentruca au vegheat la viata lor iar bucuria sufletului lor a fost sa faca Voia lui Dumnezeu. Cele cinci fara ulei in candele au plecat spre moartea a doua, in clopot de jale asurzitor si confuz, pe un dicton Imperial de sorginte Cereasca, “Plecati, caci nu va cunosc”. Amin !
Arh. Gheorghe Petrescu, CUA University, Washington, DC., USA.
