Motto: “Decat o viata intreaga cioara mai bine o vara vultur” – arh. Gheorghe Petrescu
Autori: arh. Gheorghe si Stanuta Petrescu, CUA University, Washington, DC, USA.
In Eden, Adam si Eva, faceau miscare, lucrau Gradina Edenului si invatau tot timpul de la Maestrul Creator al Universului. Nu jucau fotbal dar, sant sigur ca Creatorul le-a oferit, o gama intreaga de exercitii fizice, necesare pastrarii trupurilor lor perfecte, in continua desfasurare a unei vieti fara de pacat si moarte. Odata cu pacatul, au aparut o sumedenie de lucruri ce dau de gandit si astazi, caci viata de dupa cadere in pacat, a fost este si va fi diferita de ceea care a fost in Eden. In decursul vremurilor au aparut tot feluri de intreceri, alergari, competitii, etc. pana in zilele moderne, iar miscarea din Eden s-a tranformat azi, in jocuri cu totul neobisnuite, gandite de Satan, si puse de om in slujba lui. Si totusi, Cel de Sus, a intervenit in toate secolele cu sfaturi si invataturi de tot felul, de cum sa ne ferim din fata ispitelor create de Satan. Numai ca, Dumnezeu nu are intentia de a obliga omul si femeia sa asculte de El, ci, lasa la alegerea lui/ei, cui sa-i serveasca, Lui, ca, Imparat al Universului sau, lui Mamona.
Crestinul modern, a devenit peste noapte un robot, ce nu mai gandeste, ci, reda cu exactitate comenzile computerizate ale unui system ce, te face sa depinzi de altii si nu, de Creatorul Universului. Scoala, serviciul, mersul pe strada, aprovizionarea cu cele necesare vietii, circulatia mai mult cu mijloace mecanice si electrice, inlocuirea cititului cu imaginea video, ce are de toate in ea, (imagine, text si muzica), comunicarea prin electronizare rapida si exacta, fac noua viata. Numai ca, omul, ca robot, scade din capacitatea lui fizica de odinioara prin, consumul excesiv si pozitional de informatii, intr-un scaun ergonomic si comod, ce este legat de el, ore intregi, fara a face o miscare fizica, fara a merge pe jos, fara a respira aerul proaspat de afara, si altele. Si atunci, azi asa, maine asa, anii trec si peste catva timp, vezi ca nu mai stii sa mergi pe jos, ba, chiar refuzi sa mai faci acele distante mici ce, le faceai odata. Daca vii la un magazin, ai vrea sa intri cu masina cu tot in el, pentru a castiga timp. Oriunde te-ai duce, vrei sa te asezi automat intr-un scaun ergonomic, si din el, sa rezolvi electronic, “Problemele”.
Iar, micutul care se naste in acest secol, e urcat direct in masina, ca, dupa ceva vreme, i se pun in brate, tot felul de aparate electronice pentru a deveni o capacitate in viitor, intr-un domeniu sau altul. Si el saracul, capteaza orice, intr-o camera cu aer ce vrea sa fie conditionat, cu o lumina fluorescenta alba, ca sa vada mai bine, cu o hrana pregatita in fabricile de conserve, lactate, carne prajita, fiarta sau afumata la, urgenta masinilor, ce isi fac datoria sa raspunda rapid, la viata de consum a secolului electronic in care traim. Fara aer natural, fara lumina naturala, fara exercitii fizice in natura, o hrana construita la focul in, viteza a secolului in care ne ducem existenta, pusi pe fuga tot timpul ca sa raspundem, intr-un fel sau altul, la comanda bancii care-ti finanteaza viata, la comanda societatii de consum care-ti reduce simtitor, anii de viata, la comanda grijilor de maine ce trebuie sa devii din nou rob al unei alte trepte de civilizatie, mult mai versata si rafinata la noua unda electronica, a robotului din tine, ce a devenit peste zi si noapte, mult mai agresiv, inuman si sarac in sanatate. Anii trec, si vezi ca nu mai poti sa mergi, nu mai poti urca nici un etaj de scara, devii de neinteles in familie si apoi in afara caminului conjugal. De ce? De ce toate acestea, ca, doar am respectat jocul vietii?
Dintr-o data vezi ca copiii tai, nu au vlaga in trupurile lor? Computerizarea i-a facut de nu-i recunosti? Nu ai stiut sa combini viata sedentaro-electronizata cu voiosia miscarilor in natura. Ai refuzat sa cumperi baiatului si fetei, o minge de fotbal, si sa mergi cu ei in parc, pe strada, pe maidan, acolo unde, putea sa culeaga o sanatate bazata pe miscare sportiva, necesara dezvoltarii unui fizic armonios si echilibrat, intr-o corelare perfecta cu studiile lui computerizate. Apoi, tu ca parinte, ai facut gresala, sa muncesti ca inecatul, cate 10 ore pe zi, ca sa-ti faci casa, sa cumperi masini ce nu erau de nasul tau, lasand de izbeliste, viata copiilor tai. Acum culegi roadele acestei vieti, fara o viata spirituala normala, caci nu ai avut timp de ea, fara o educare corecta a copiilor tai, tot din lipsa de timp, zdrobit si avand o sanatate subreda dupa atata munca sub presiune si stress. Si iata ca, nu mergi in cer, nici cu casa care ai muncit o viata intreaga, nici cu masinile ce le-ai cumparat in numar excesiv, ce, nu aveai nevoie de atatea, dar nici copiii nu-i ai langa tine, deoarece, ai vrut sa le faci un viitor pe huzur si fara sa invete mai nimic, au devenit o povara pentru familia ta. “Trezeste-te Romane”.
Copiii trebuie sa alerge, in fiecare zi. Trebuie pentru corpul lor in crestere, o dieta bazata pe calorii de forta, vitamine, calciu, etc. si mult sport. Nu asemanati fotbalul cu fanatismul, si nu ziceti miscarii fizice,“tu nu ai ce cauta in viata mea”.Nu traduceti gresit, caci o miuta de fotbal nu este fanatism ci, o miscare sanatoasa pentru trup, o oxigenare perfecta pentru plamani si o aerisire extraordinara pentru circulatia sanguina. Apoi, veti avea prin fotbal si miscare, o structura osoasa de inalta rezistenta, tot timpul vietii, iar toti muschii vor lucra continuu si constant la o armonie perfecta a corpului, mintii si mai ales o capacitate de gandire, ridicata la cote de performanta. Fotbalul si miscarea, maresc puterea de memorie a creerului, oxigeneaza plamanii, mareste puterea de pompare a inimii, vei avea o circulatie sanguina perfecta, si nu vei regreta niciodata ca ai imbinat munca intelectuala, cu cea fizica. Dar, mai ales, miuta de fotbal din parc sau maidan, impletita cu miscarea din fiecare zi, afara in natura, mareste viata, ai pofta sa traiesti, nu vei avea niciodata stress, si armonia in camin se va lega armonios cu tine ca sot si sotie, alaturi de copiii vostri, spre slava Creatorului, in veci de veci, AMIN!