CRONICA IDEILOR
“Ionel, a parasit caminul conjugal si,… si-a tras o noua nevastuica,…mai frumoasa…!”
“David a trimes s-o ia pe Bat-Seba, si a primit-o in casa lui. Ea i-a fost nevasta, si i-a nascut un fiu. Fapta lui David nu a placut Domnului.”
Traim un timp special al cernerii in familiile Adventiste de Ziua a Saptea. Atentie, lucrurile se petrec in Biserica mea Adventa in care m-am nascut, am copilarit la Scoala de Sabat a copiilor, a juniorilor si a tinerilor de mai tarziu. Si cand te gandesti ca totul a evoluat stramb cu o deformatie cronica ce nu poate fi modificata in timp si spatiu, te crucesti si spui: Oare, asa au facut parintii mei cu mine? M-a parasit tata pentru o alta femeie, mai frumoasa si mai atragatoare? Sau, mama mea care m-a crescut, m-a parasit si a luat un alt fat-frumos din lacrima….? Am evoluat si am intrat intr-o noua “era” a dezmatului, cu nume de “Adventist” de ziua a saptea. Este posibil sa schimbi ce Dumnezeu a dat de la…… inceput, un barbat si o femeie prin legamant sfant de casatorie? Este normal sa-ti parasesti cerboaica ta din tinerete si sa-ti alegi o alta mai tanara si mai frumoasa? Si cand te gandesti ca unele din aceste asa zise casatorii sunt legiferate de……. pastori ai Evangheliei de provenienta crestino-adventista de ziua a saptea? Ma intreb si te intreb, incotro Biserica Adventista de Ziua a Saptea? Nu cumva sant eu prea fix in ideile mele si domniile voastre ati inlocuit legea dreapta cu noi adaugiri de toleranta omeneasca? Vocile frivole ale noii civilizatii adventiste de ziua a saptea spun: Sunt alte vremuri, cele vechi nu mai corespund, trebuie sa tinem pasul cu moda zilei de azi, altfel nu ne mai asculta nimeni, nici in a noastra biserica adventista de ziua a saptea, dar nici in afara ei, din pacate.
Ionel si Maria s-au casatorit cu 14 ani in urma, si la noua familie au aparut primii bobocei frumosi prin Cristi si Lorena. Copiii au crescut in spiritul credintei advente, dar peste noapte tatal lor nu mai venea la povestea de seara a caminului lor, si micutii ascultau aceea poveste acum de la mamica lor. Mai mereu o intrebau, unde e taticu, de ce nu mai vine la ei, cine l-a furat pe taticul lor? Si intrebarile curgeau snur,… iar mama lor nu mai putea sa ascunda mai mult dacat a facut pana acum si le-a spus adevarul: taticul vostru a renuntat la noi si nu mai vrea sa auda de niciunul dintre noi. Cristi de 12 ani acum si Lorena de 9 ani au inteles ceva dar nu le venea sa creada, de ce nu mai vine la noi acasa? Mama lor le-a dat raspuns intr-un tarziu si a zis: are o alta femeie cu care imparte timpul si banii, iar de noi nu mai vrea sa stie nimic. Copiii, flori nevinovate si frumoase, parca s-au vestejit la o asemenea veste cu totul neasteptata. Si viata a mers mai departe. El, Ionel, inginer de profesie, si-a luat prietena lui, de sotie, de profesie doctorita, pe numele ei de fata, Elena. Maria, fosta lui sotie a crescut mai departe cei doi copii dar tristetea din inima celor doi copii a ramas ca o amprenta pentru tot restul vietii. Anii au trecut si Lorena a terminat medicina iar Cristi a devenit inginer mecanic. Mama lor, acum cu parul alb, se uita la vlastarele de ieri ale copilariei lor si nu-i vine sa creada, cum au trecut anii. Ionel a luat drumul betiei si frumoasa lui doctorita l-a parasit. Singur, fara nimeni langa el, intr-un foc, se trezi din somnul adanc al aventurilor omenesti si zice: Mai am o sansa, ultima mea aventura pe acest pamant, sa ma intorc la prima mea iubire, Maria. Am sa o rog sa ma ierte, si de o vrea sa ne casatorim din nou, ca la inceput, am sa fiu pe veci al ei. Dupa mai multe tatonari, Maria a cedat, si a acceptat sa petreaca ultimii ani din viata langa dragostea lui de altadata, Ionel. Copiii nu au fost de accord cu acest plan dar s-au impacat cu gandul ca e mama lor, stie ce face. La masa de aduceri aminte a celor doi, Ionel si Maria, prietenii, rudele si biserica toata, s-au bucurat ca Ionel a venit acasa. Numai cei doi copii, Cristi si Lorena, l-au parasit pentru totdeauna. Ionel, tatal, nu mai are loc in inima lor de azi. Suferinta si trauma din copilarie si tinerete a fost atat de grea ca nu mai e loc de iertare….! La final de ceremonie, la noua masa a dragostei lor, sunt din nou numai ei. Cristi si Lorena si-au imbratisat mama, mama lor adevarata din copilarie, si i-au urat drum bun in noua viata, dar…pe tatal lor l-au lasat in suspansul amintirilor. Ce semeni, aceea culegi. Cristi si Lorena nu l-au imbratisat pe tatal lor adevarat, Ionel, ci cu priviri severe, l-au tintuit pentru totdeauna, in viitorul apropiat al noii vieti inainte de moarte. Au ramas cei doi, el si ea, ca altadata, dar satui de viata lunga si plina de aventuri specifice vietii de azi. Biserica i-a primit, pastorul i-a binecuvantat din nou dar copiii, Cristi si Lorena, niciodata. Au fost fermi in vointa lor, amandoi, si i-au spus lui Ionel, tatal lor, la revedere pentru totdeauna..!
Va veni o zi a socotelii, cu seceris bogat dar si cu foc din cer pentru cei ce nu au ascultat vocea CREATORULUI, in vecii vecilor, Amin !
Arh. Gheorghe Petrescu, CUA University, Washington, DC., USA.
