26
Views

Seara pamantului , apasatoare si grea
Coboara dureros peste lume,
Umerii ei tot mai garboviti
Se pleaca umili,
Ca niste copii in zile de post
Ce tanjesc dupa apa si paine…

Tot ce am inventat fara rost
Devine povara de vina,
Reziduri pe care am dori sa le-ascundem
Si nu avem loc
Si nu intelegem
De unde vom putea procura atata foc
Si atata apa sa le stingem…

Avem mostenire,
De parca am fi avut o asa nevoie vitala,
Bombe atomice si rachete sol-aer,
Arme chimice si bacteriologice
Amestecate cu alte substante
Inutile si foarte periculoase
De care nu stim cum sa scapam
Unde sa le depozitam si cui sa le dam,
Sa avem in sfarsit un pic de liniste
Si putin confort maine…

Atata explozie de imoralitate
Traieste sarmana planeta
Incat i-au albit tamplele,
Au plecat departe de casa sperantele,
S-a innegrit puritatea sentimentelor,
Plang intre tinda si altar
Cautatorii Scripturilor..

Nisipul fierbinte al pustiului
Musca feroce din verdele crud
Al sufletelor,
Dar cine mai are timp
Sa asculte strigatul interior al omului
Cand alergam in spatial nedefinit al problemelor
Mai rapid decat secundele?

Seara pamantului,
Apasatoare si grea
Coboara nemilos peste lume,
Dar la portile inimii se afla un Om
El singur,doar El ne poate salva,
In intregul univers,
Doar El este LUMINA!

Gabriel Neagu
04.05.09

Seara pamantului

Despre autor
-