„Să nu vă pară rău de ceea ce veţi lăsa; căci tot ce este mai bun în ţara Egiptului va fi pentru voi”[1].   În urmă cu trei luni mă gândeam la tot ce aveam să las în urmă: biserica, familie, prieteni etc. Nu eram sigură de decizia mea, însă Dumnezeu parcă îmi spunea să […]

Nu ştiu dacă toată lumea a prins vremurile în care se lua “curentul” mai des. Adică atunci când reţeaua electrică nu era atât de bună, iar penele erau mai dese. Îmi amintesc că, pe când eram copil, petreceam multe zile fără electricitate. Și nu, nu am prins vremurile de dinainte de ’89. Astăzi, după ani […]

O clipă cu Domnul meu, o dorintă nestăvilit de mare mă nelinişteşte. Dorinţa înfăptuită este sprijinul meu când suferinţa se va abate asupra mea. Vremuri grele vor veni şi mulţi chiar îşi vor vinde sufletul celui rău uitând de nobleţea şi curăţia sa, totul doar pentru plăceri egoiste. Oare suntem conştienţi de libertatea pe care […]

Am început o carte nouă şi vreau să împărtăşesc cu voi câteva gânduri. Vă recomand să o citiţi – Studii despre iubire, Jose Ortega Y Gasset. Vă propun un prim citat care mi-a atras atenţia în seara asta. “Niciodată nu s-a făcut suficientă distincţie … între “dragostea sexuală” şi “instinctul sexual”, în atare măsură încât, […]

,,Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domul.’’ [1] ,,Ilie i-a zis: ,,Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis! Numai pregăteşte-mi întâi mie…’’ [2]   Odată cu începerea noului an, mi-am stabilt câteva ţinte. Una dintre ele fiind şi citirea Bibliei de două ori sau […]

“Veniţi acum să ne judecăm, zice DOMNUL. Deşi păcatele voastre sunt ca o haină stacojie, ele se vor face albe ca zăpada; deşi sunt roşii ca purpura, ele se vor face ca lâna.” [1] Poate simţi şi tu că nu meriţi nimic. Ai căzut aşa de jos, încât parcă nimic nu te mai poate atinge. […]

Am auzit de curând o frază care m-a pus pe gânduri. Ideea suna în felul următor: „Căderea nu vine atunci când ai alunecat, ci atunci când refuzi să te ridici.” Scăpate de nu ştiu unde, vin peste noi clipe furtunoase care se năpustesc flămânde asupra sufletului nostru. Ne copleşesc uneori întrebări ce lovesc asemenea ploii […]

  În toate timpurile omul a reprezentat cea mai complexă fiinţă dintre toate cele existente. Odată cu începerea ciclului de viaţă fiinţa umană debutează în iniţierea celei mai mari construcţii pe care o poate realiza vreodată. Din punct de vedere biologic, egalitatea între oameni nu există şi nu trebuie să existe. Aceştia îşi conturează propriile […]

“Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra.” [1] Aceste este cel mai frumos gând pe care îl poate avea un om în aceste zile de chin şi suferinţa pe o planetă ce se sfâşie în bucăţi de […]

Astăzi am luat la întâmplare o carte din multele care aşteaptă în bibliotecă să fie citite. Cartea se numeşte Evanghelia vagabonzilor de Brennan Manning. Am reţinut o idee, anume că natura ne trezeşte uimirea, că Ziditorul este în zece mii de feluri prezent în jurul nostru. Mă uitam în jur şi nu vedeam nimic natural… […]

Sunt o mulţime de lucruri care nu îmi plac la secolul în care trăim. Ne-am stricat ca oameni şi avem grijă să promovăm o societate ieftină. Puţine valori mai există, iar de cele pe care încă le mai avem vrem să ne descotorosim. Punem presiune pe cei din jur să vadă cum vedem noi, de […]

  “Dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui.” [1] VIRUS, un cuvânt care sună urât, un cuvânt care provoacă repulsie, ceva de care toţi vrem să stăm departe şi care să nu ne atingă.             VACCIN, un cuvânt care dă speranţă, ceva care poate face diferenţa dintre […]

Lumea seamănă din ce în ce mai mult cu o corabie a oamenilor ieşiţi din minţi şi din fire. Anxietăţile locuitorilor Vestului au născocit corabia plină de nebuni, condusă de nebuni; imagine care a îmbrăcat de-a lungul timpului multe forme: mai o satiră compusă de Sebastian Brant, mai nişte gravuri à la Albrecht Dürer. Satira […]

Trăia odată, demult, în vremurile străvechi, un pui de creatură fantastic de fioroasă. Avea dinţi de crocobazdugat, ochi de hotorotocleanţă şi atunci când te privea, te trimitea cu gândul mai întâi în pământ, apoi cu vreo câteva milenii în urmă, undeva la familia bilibistroceilor. Imediat după aceea te trimitea în stomac (asta dacă aveai ghinionul să-l întâlneşti înainte de […]