De multe ori ai trecut pe alături sau am dat mâna. Eu sunt clanţa bisericii tale. Am prins şi eu ocazia să-mi vărs of-ul… iartă-mi sinceritatea, căci n-am să ezit să mă confesez.
Îmi amintesc cu plăcere perioada când am fost adusă “acasă”. Biserica era nouă. Oamenii nou-nouţi sau nou-născuţi; oricum, nu ştiu dacă era euforia mea că mi-am găsit locul în biserică, sau o iluzie pentru că eram încă o străină pentru enoriaşi. Ceea ce sunt sigură e că toţi îmi erau simpatici. Abia aşteptam să ne “cunoaştem” mai bine şi să avem un contact cât mai des. continuarea aici […]
