“A fost odată ca niciodată…” Așa încep toate poveștile. Din păcate, nu toate se sfârșesc cu “Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, ci de multe ori ne întâlnim în încheiere cu formula “Și-am încălecat pe-o căpșună și v-am spus o mare minciună.”
Nu este ciudat cum de multe ori începem să citim o poveste și, înainte de a ne da seama, devenim mai mult personaje implicate decât simpli martori ai acțiunii? De câte ori, ajungând la punctul culminant al unui roman, nu te-ai surprins dorindu-ți să poți citi mai repede pentru a afla ceea ce se întâmplă mai departe sau de câte ori, atunci când ai descoperit că protagonistul vreunei cărți iubite se afla într-o situație limită, inima ta nu a început să bată mai rapid și cu mai mare putere, iar mintea ta să facă planuri prin care el ar putea să scape din acea situație? Acest lucru se întâmplă atunci când ești cu adevărat “prins” de acțiunea cărții, atunci când nu mai ești un simplu privitor, ci devii actor pe scena construită de către cel care a scris cartea. continuarea aici […]
