Studiul 6 – Comentariu de Alejandro Bullon

Views

In studiul din aceasta saptamana vom vedea ca inchinarea la Dumnezeu este mai mult decat sa urmezi un ritual, mai mult decat sa mergi la biserica o data pe saptamana si sa studiezi Cuvantul lui Dumnezeu. Profetul Isaia spune in cap. 58:6,7 spune: Iata postul placut Mie: dezleaga lanturile rautatii, deznoada legaturile robiei, da drumul celor asupriti si rupe orice fel de jug; imparte-ti painea cu cel flamand si adu in casa ta pe nenorocitii fara adapost; daca vezi pe un om gol, acopera-l, si nu intoarce spatele semenului tau. Pentru evrei postul era ceva ce faceau ca sa fie placuti lui Dumnezeu si il faceau in mod frecvent, totusi nu se ingrijeau de cei in nevoie. Dumnezeu nu este impotriva postului si Isaia nu spune ca un crestin nu trebuie sa posteasca ci spune ca postul facut doar ca un ritual fara sa fie insotit de facerea de bine nu este decat un ritual fara sens. Pentru a intelege mai bine acest lucru trebuie sa ne intoarcem la cele zece porunci. Primele doua porunci spun ca Dumnezeu asteapta ca fii Lui sa I se inchine doar Lui si sa nu-si faca idoli. Poporul Israel insa si-a facut un vitel de aur ca sa i se inchine chiar la muntele Sinai unde au primit cele zece porunci. Israel era un popor incapatanat, Domnul le vorbea dar ei nu intelegeau si mergeau dupa dumnezei straini. Asa se intampla ca ei nu mai reflectau caracterul lui Dumnezeu, nu mai aveau dragostea si mila divina, ei devenisera egoisti si cautau doar binele lor fara sa le pese de ceilalti. Asa ca in sabat acest popor se aduna pentru a se inchina lui Dumnezeu si implineau un ceremonial in Sanctuar, liturghia lor era solemna dar actiunile lor erau departe de a fi in concordanta cu voia Domnului. Psalmistul David a spus in Psalmul 115:3-8 Dumnezeul nostru este in cer, El face tot ce vrea. Idolii lor sunt argint si aur, facuti de maini omenesti. Au gura, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu vad, au urechi, dar n-aud, au nas, dar nu miros, au maini, dar nu pipaie, picioare, dar nu merg; nu scot niciun sunet din gatlejul lor. Ca ei sunt cei ce-i fac, toti cei ce se incred in ei. Acest psalm este interesant si voi incerca sa scot ideea principala. Expresia pe care vreau s-o scot in evidenta este: „ ca ei sunt cei ce-i fac” . Tu sti ca tendinta omului este sa se asemuiasca cu lucrul la care se inchina. Spre exemplu daca admiri foarte mult un actor vrei sa fi ca el. Asa ca era doar normal ca in acele zile preocuparea pentru binele aproapelui sa dispara pe masura ce ei se inchinau unor dumnezei falsi si se departau de Dumnezeul adevarat. Daca ei se inchinau spre exemplu unui dumnezeu al razboiului incepeau sa aiba anumite tendinte si isi schimbau atitudinea in multe aspecte inclusiv in felul in care tratau pe altii. Daca poporul Israel ar fi ramas fidel lui Dumnezeu ar fi impartasit preocuparea pentru oameni in nevoie care ii inconjurau, dar ei nu faceau acest lucru. Si noi azi la ce ne inchinam? Tine minte ca ne asemanam cu lucrul pe care il adoram sau inspre care ne indreptam atentia. Daca tu te inchini la bunurile materiale atentia ta va fi indreptata catre ele, dar daca tu te inchini unui Dumnezeu al iubirii, unui Dumnezeu care a dat pe Fiul Sau pentru o omenire cazuta in pacat atunci tu vei reflecta acea mila si acea dragoste pentru oamenii care sufera mai mult ca tine. Partea a doua. Aici vedem motivele pentru a ne inchina lui Dumnezeu si sunt multe: El ne-a creat, El ne-a rascumparat si ne tine in viata. De multe ori nu ne dam seama cum mana protectoare a lui Dumnezeu ne protejeaza la fiecare pas. Sa citim Deuteronom 10:17-19 Caci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic si infricosat, care nu cauta la fata oamenilor si nu primeste daruri; care face dreptate orfanului si vaduvei, care iubeste pe strain si-i da hrana si imbracaminte. Sa iubiti pe strain, caci si voi ati fost straini in tara Egiptului. Aici spune ca Domnul este Dumnezeul dumnezeilor si aceasta inseamna ca nimic nu se poate compara cu El in putere si suveranitate. Mai departe spune ca nu cauta la fata omului. Ce inseamna acest lucru? Inseamna ca nu face distinctie intre oameni de diferite rase, nu face distinctie intre barbat si femeie. De ce? Atat barbatul cat si femeia au aceiasi valoare in ochii Lui si sunt copiii Lui. Pentru Dumnezeu nu exista diferenta de clasa sociala sau cultura, Lui nu-i pasa ca unul a studiat mai mult si altul mai putin, toti
avem aceiasi valoare in fata Lui. Spune mai departe ca nu primeste daruri. Ce inseamna acest lucru? Profit de faptul ca tu ai o nevoie si te ajut, ca dupa aceea sa te santajez si scot profit de pe urma ta. Dumnezeu nu face aceste lucruri iar daca noi suntem asemanatori cu ceea ce adoram nu ar trebui sa actionam in defavoarea semenului nostru. Mai departe spune: „ care iubeste pe strain si-i da hrana si imbracaminte”. Voi vorbi putin despre America Latina unde locuiesc eu. Exista o tara care trece prin momente dificile si aceasta este Venezuela. Multa lume cu suflet bun a plecat in alte tari ca sa aiba o viata mai buna. De multe ori printre acesti oameni sunt si oameni rai si din cauza lor se vorbeste de rau tot poporul si spunem ca ei invadeaza teritoriul nostru. Daca esti un crestin care iubeste pe Dumnezeu si Dumnezeul tau este puternic si iubeste pe strain atunci bilbia spune: „ sa iubiti pe strain, caci si voi ati fost straini in tara Egiptului”. Acest pamant nu este al nostru, suntem, straini si calatori. Daca dumnezeu ne iubeste de ce sa nu iubim si noi pe ceilalti? Partea a treia. Aici vom vorbi despre asupritorii religiosi. Pare o contradictie sa spui asupritori religiosi dar nu este. Ar fi o contradictie sa spunem asupritori spirituali pentru ca o persoana spiritula nu poate sa asupreasca. Religia in schimb nu inseamna intotdeauna spiritualitate. De-a lungul istoriei in numele religiei s-au comis cele mai mari atrocitati. Trebuie sa fim persoane spirituale, nu religioase si o persoana spirituala este aceea care umbla in Duhul Sfant. Si cum vorbeste Duhul lui Dumnezeu? Prin Cuvantul Sau. Israel era un popor religios, nu spiritual de aceea Amos spune in cap. 8: 4-6 Ascultati lucrul acesta, voi care mancati pe cel lipsit si prapaditi pe cei nenorociti din tara! Voi care ziceti: „Cand va trece luna noua, ca sa vindem graul, si Sabatul, ca sa deschidem granarele, sa micsoram efa si sa marim siclul, si sa strambam cumpana, ca sa inselam? Apoi vom cumpara pe cei nevoiasi pe argint si pe sarac, pe o pereche de incaltaminte, si vom vinde codina in loc de grau.” Dumnezeu vorbeste pentru poporul Lui care in inima lor fac planuri rele. Aici vedem un popor religios care urmeaza un ritual dar care in fundul inimii lor nu fac decat sa urzeasca planuri pentru a profita de ceilalti. Aceasta este natura omului. De aceea nu este suficient sa fi un om religios, nu este suficient sa fi membru intr-o biserica. Trebuie sa-I ceri lui Dumnezeu in fiecare zi: „ Doamne, te rog transforma caracterul meu! Nu vreau sa par onest, vreau sa fiu onest, nu vreau sa par bun pe dinafara, vreau sa fiu bun pe dinauntru”. Crestinul nu trebuie sa fie preocupat sa placa doar oamenilor ci sa stie ca in fiecare moment este observat de Dumnezeu si Lui va trebui sa-I dea socoteala de faptele sale. Dumnezeu cauta un popor care sa traiasca ceea ce invata pe altii si nu este usor. E simplu sa vorbesti de onestitate dar nu e simplu sa traiasti acest lucru. Partea a patra. Aici vom vorbi de o forma ciudata de inchinare. Iti pun o intrebare: cat valoreaza inchinarea ta? Daca tu te preocupi doar cu lucrurile exterioare cat valoreaza inchinarea ta? Dumnezeu nu a primit niciodata o inchinare de forma deoarece este o forma de ipocrizie. Isaia 58:1-4 Striga in gura mare, nu te opri! Inalta-ti glasul ca o trambita si vesteste poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov, pacatele ei! In toate zilele Ma intreaba si vor sa afle caile Mele, ca un neam care ar fi infaptuit neprihanirea si n-ar fi parasit Legea Dumnezeului sau. Imi cer hotarari drepte, doresc sa se apropie de Dumnezeu. – „La ce ne foloseste sa postim” – zic ei – „daca Tu nu vezi? La ce sa ne chinuim sufletul, daca Tu nu tii seama de lucrul acesta?” – Pentru ca, zice Domnul, in ziua postului vostru, va lasati in voia pornirilor voastre si asupriti pe simbriasii vostri. Iata, postiti ca sa va ciorovaiti si sa va certati, ca sa bateti rautacios cu pumnul; nu postiti cum cere ziua aceea, ca sa vi se auda strigatul sus. Este interesant ca spune „ sa vestesti poporului Meu nelegiuirile lui”. Dar acest popor canta in biserica in sabat si indeplineste toate ritualurile, in schimb este un popor rebel. In continuare spune ca poporul lui Dumnezeu il cauta si se roaga, vor sa stie voia Lui dar nu fac bine apoapelui. Ce folos ai sa vi in sabat la biserica si sa canti, sa te rogi daca tu in cursul saptamanii nu ai avut grija de angajatul tau si nu i-ai platit salariul? Si nu ai facut acest lucru pentru ca nu ai avut bani ci pentru ca in mintea ta crezi ca il ai la mana si il poti controla mai bine si profiti de puterea ta. In poporul lui Dumnezeu nu ar trebui sa existe astfel de lucruri. Acum eu nu trebuie sa ma uit la poporul Israel si nici la cei din jurul meu, ci trebuie sa ma uit la mine insumi. Cum ma relationez cu oamenii in viata mea de zi cu zi? Ajungem la finalul acestui studiu. Aici vom vorbi de mila si credinciosie. Sa citim Marcu 12:38-40 In invatatura pe care le-o dadea, Isus le zicea: „Paziti-va de carturari, carora le place sa umble in haine lungi si sa le faca lumea plecaciuni prin piete. Ei umbla dupa scaunele dintai in sinagogi si dupa locurile dintai la ospete; casele vaduvelor le mananca si fac rugaciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osanda va veni peste ei.” Aici vedem chiar cuvintele Domnului Isus care le vorbea si-i invata pe toti cei care erau acolo. Ce le
spunea? Le spunea sa se fereasca de carturari. Cine erau carturarii? Erau cei care interpretau Cuvantul lui Dumnezeu si erau oameni religiosi dar „mancau casele vaduvelor”. Ce inseamna acest lucru? Ei sfatuiau pe vaduve sa-si vanda casele si dea banii bisericii si apoi se foloseau de banii lor. Acest lucru vizeaza pe toti liderii bisericii si le spune sa fie intelpti cu banii care ajung in visteria Domnului deoarece acsti bani sunt castigati cu truda. Toti cei care muncesc din greu vin sambata la biserica sa dea din toata inima zecimea lui Dumnezeu iar cei ce administreaza acesti bani trebuie sa stie ca sunt banii lui Dumnezeu. Este interesant ca mai departe spune ca acesti oameni nedrepti fac rugaciuni lugi ca sa para piosi si credinciosi. Textul spune la sfarsit ca vor primi o mai mare osanda. De ce o mai mare osanda? Problema este ipocrizia, omul care spune un lucru si faace altceva. Domnului Isus nu i-a placut niciodata ipocrizia. Intr-o zi El a spus ca un om ipocrit este ca un mormant varuit. De ce un mormant varuit? Pentru ca pe dinafara este alb si frumos dar pe dinauntru este stricaciune si putreziciune. Acestia vor primi o mai mare pedeapsa. Rugaciunea noastra trebuie sa fie ca Dumnezeu sa ne ajute sa fim consecventi si sa ne dea o inima care sa se preocupe de cei care sufera si sa intindem mana si sa ajutam. Acesti oameni sunt copiii lui Dumnezeu si daca si eu sunt copilul lui Dumnezeu inseamna ca ei sunt fratii mei si eu trebuie sa fac ceva pentru ei.

Domnul sa te binecuvinteze!
Traducerea si Tehnoredactarea: Maria Badea

Eben Ezer Madrid

Studiul 6 – Comentariu de Alejandro Bullon

About The Author
-