Comentariu realizat de pastorul Alejandro Bullon
STUDIUL 8 Unitatea in credinta
Saptamana trecuta am vazut ca unitatea in credinta devine o provocare pe masura ce biserica creste. Biserica primara nu avea 22.000.000 de membrii in lume, cum avem astazi, dar totusi aveau probleme care afectau unitatea. Astazi, cu biserica imprastiata in 208 tari ale lumii, predicand Evanghelia in mai mult de 700 de limbi si dialecte, cu atatea culturi, pastrarea unitatii in biserica s-a transformat intr-o mare provocare. Avem diferite puncte de vedere, diferite perspective, traditii pe care le mostenim si atunci cand cunoastem pe Isus si aceptam Evanghelia, aceste diferente nu dispar dintr-o data. Mai bine spus nu este sanatos ca aceste diferente sa dispara. Aceste diferente ne fac bine si ne ajuta sa dezvoltam capacitatea de a ne intelege si a creste impreuna. Totusi unitatea bisericii nu inseamna uniformitate dar, putem sa fim o biserica unita incepand cu doctrinele noastre prin care trebuie sa ne mentinem uniti intotdeauna. In acesta saptamana vom vedea aceste puncte de doctrina. Primul este mantuirea prin Hristos. Inainte de a continua, trebuie sa spunem ca Biserica Adventista s-a format in contextul unei profetii sau, nmai bine zis a adoua profetii: Daniel 8:14 si Apocalipsa 14:6, 7 care spune: „ Si am vazut un alt inger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie vesnica, pentru ca s-o vesteasca locuitorilor pamantului, oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbi si oricarui norod. El zicea cu glas tare: temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava caci a avenit ceasul judecatii Lui; si inchinati-va Celui ce a facut cerul si pamantul, marea si izvoarele apelor!” Ca si adventisti, credem ca acel inger din Apocalipsa 14 este simbolul unei ramasite care se ridica ca sa predice Evanghelia eterna in cadrul judecatii de cercetare. Judecata nu este o descoperire a vechiului testament, Evanghelia este eterna si consta in vestea buna care spune ca, desi pacatul ne-a separat de Dumnezeu, Isus a venit pe acest pamant ca sa plateasca pretul pacatului si sa ne impace cu Tatal. Acest proces de impacare noi il numim ispasire. Adica: Isus ia locul nostru pe crucea de pe Calvar pentru ca noi am fost cei care am pacatuit, si noi trebuia sa murim, dar Dumnezeu isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi Hristos a murit pentru noi. Acum nu ne mai ramane decat sa credem ceea ce Hristos a facut in favoarea noastra si vom fi mantuiti. Nu am facut nimic pentru a fi mantuiti, mantuirea nu este rezultatul faptelor noastre bune sau al bunului nostru comportament, nu este rezultatul faptului ca noi am indeplinit tot, am pastrat si am ascultat tot. In noi totul este rau si pacatos. De aceea chiar si faptele noastre bune „ sunt ca o carpa murdara”. Nu spune pacatele noastre, Isaia spune faptele noastre bune sunt ca o carpa murdara. Aceasta este o doctrina cheie a Bisercii Adventiste, si chiar daca multe alte biserici evanghelice cred acelasi lucru, noi predicam mantuirea doar prin Hristos, doar in contextul judecatii asa cum spune ingerul din Apocalipsa 14. Cu alte cuvinte, toti va trebui sa dam socoteala lui Dumnezeu de ceea ce am facut cu darul binecuvatat al mantuirii. Noi nu am facut nimic pentru a ne mantui, Hristos a facut totul, dar noi avem responsabilitatea sa aceptam sau sa respingem, si de acest lucru va trebui sa dam socoteala in ziua judecatii. Partea a doua. Aici vom vedea o alta doctrina importanta a bisericii adventiste care este a doua venire a lui Hristos. Numele nostru este biserica adventista care vine de la cuvantul „advent” care inseamna a doua venire. Cand omul a ales drumul neascultarii si a adus in acesta lume durerea si moartea, Dumnezeu a venit cu un plan de mantuire care avea ca fundament pe Hristos, Mielul lui
Dumnezeu care ridica pacatul lumii. Acest plan s-a concretizat pe cruce la Calvar, unde Isus si-a dat viata pentru noi. Acum toti cei care credem suntem mantuiti in Hristos. Dar continuam inca sa traim intr-o lume de durere si moarte, inca ne mai imbolnavim de cancer si avem accidente, exista violenta, etc… . Suntem mantuiti dar continuam in acesta lume de durere iar revenirea Domnului Isus este punctul final al istoriei pacatului. Odata cu revenirea Domnului Hristos, nu va mai ramane nici macar radacina pacatului, iar raul nu se va mai ridica pentru a doua oara. De aceea revenirea Domnului Hristos este punctul culminant al asteptarii oamenilor, sparanta suprema, sfarsitul acestei lumi deteriorate de rau si stabilirea imparatiei vesnice a lui Hristos. Poate de aceea, de-a lungul istoriei, oamenii au intrebat fara incetare: cand vei veni Doamne? Petru raspunde in 2 Petru 3:9, 10 „ Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii; ci are o indelunga rabdare pentru voi, si doreste ca niciunul sa nu piara , ci toti sa vina la pocainta. Ziua Domnului va veni ca un hot. In ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile ceresti se vor topi de mare caldura si pamantul cu tot ce este pe el va arde.” In acest text gasim cateva idei interesante. Primul este cinceptul pe care il avem despre timp. Noi credem ca Domnul Isus intarzie prea mult pentru ca 1000 de ani este o vreme lunga pentru niste oameni cu speranta de viata de 100 de ani. Dumnezeu insa vede timpul intr-un mod diferit. Sa vedem ce spune 2 Petru 3: 3,4,8 : „ Inainte de toate sa stiti ca in zilele din urma vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trai dupa poftele lor, si vor zice: unde este fagaduinta venirii Lui? Caci de cand au adormit parintii nostrii, toate raman asa cum erau de la inceputul zidirii”. Dar, preaiubitilor, sa nu uitati un lucru: ca pentru Domnul o zi este ca o mie de ani, si o mie de ani sunt ca o zi”. Acest lucru este interesant. Domnul nu intarzie in imlinirea promisiunii, problema este rabdarea pe care o are El cu pacatosii care nu vor sa se pocaiasca inca. Al doilea punct este conceptul de timp. Pentru un om, 100 de ani este o viata intreaga, dar pentru Dumnezeu 100 de ani sunt ca o zi. Dar tocmai din cauza vietii scurte pe care omul o traieste, vrea sa fixeze o data pentru revenirea Domnului Hristos. Scriptura insa este clara cand spune ca revenirea Domnului este importanata, nu data revenirii, iar noi ca biserica predicam pregatirea pentru intalnirea cu Domnul Hristos. In legatura cu data, spune ca va fi ca un hot in noapte, adica atunci cand nimeni nu se gandeste. Dar El va reveni in mod vizibil, asa dupa cum apostolii L-au vazut cand s-a inaltat la cer. In Matei 24 spune ca traim timpurile din urma si ca nu exista o data precisa. De aceea doctrina revenirii Domnului Isus este o doctrina cheie in biserica adventista. A treia doctrina pe care o vom vedea este lucrarea Domnului Hristos in Sanctuar. Sa citim Evrei 9:11,12 : „ Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare si mai desavarsit, care nu este facut de maini, adica nu este din zidirea acesta; si a intrat o data pentru totdeauna, in Locul Preasfant nu cu sange de tapi si de vitei, ci cu insusi sangele Sau, dupa ce a capatat o rascumparare vesnica”. Acesta este unul dintre multele texte biblice care arata clar faptul ca in cer exista un Sanctuar unde Dumnezeu locuieste. Dar El este un Dumnezeu infinit, nimic nu-L poate cuprinde, si daca acest Sanctuar exista nu este pentru ca El are nevoie de un loc unde sa stea ci pentru ca noi avem nevoie de un loc unde eternitatea divina si vremelnicia umana sa se gaseasca si acesta este sanctuarul. Domnul i-a spus lui Moise sa construiasca un sanctuar prin care arata poporului Israel planul mantuirii. Fiecare detaliu a ceea ce se intampla in sanctuar arata un aspect al mantuirii. Acolo erau doua impartiri: Sfanta si Sfanta Sfintelor. In Sfanta Sfintelor, marele preot intra odata pe an ca sa faca ceremonia ispasirii. Noi adventistii credem ca asa cum spune profetia din Daniel si se descrie in cartea Evrei, ca Domnu Isus a inceput lucrarea Sa de mijlocire si judecata in Sanctuarul din cer in data de 22 octombrie 1844. De aceea in Evrei 9: 11,12 se spune „ Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare si mai desavarsit, care nu este facut de maini, adica nu este din zidirea acesta; si a intrat o data pentru totdeauna, in Locul Preasfant nu cu sange de tapi si de vitei, ci cu insusi sangele Sau, dupa ce a capatat o rascumparare vesnica”. Ca si biserica noi credem ca incepand cu 1844, a inceput lucrarea de mijlocire a Domnului Hristos, lucrarea de judecata acolo in cer, lucrare care era simbolizata de ziua ispasirii aici pe pamant. A patra doctrina. Acesta este Sabatul. Noi adventistii nu tinem sambata dintr-un capriciu omenesc, nu este incapatanarea unui popor care nu intelege harul, asa cum ar spune unii. Tocmai
pentru ca tema harului ne este clara, noi il iubim pe Isus si dorim sa facem ceea ce il face fericit. Nu spune El oare: „daca ma iubiti veti pazi poruncile Mele”? Daca noi am gasi in biblie un singur verset in care sa spuna ca, deoarece Domnul Isus a inviat duminica, sambata nu mai este sfanta, noi am fi primii care sa acepte. 1 Ioan 2:4 spune: „ Cine zice: Il cunosc si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos si adevarul nu este in el”. Atunci noi adventistii, tinem sabatul pentru ca a fost stabilit de Dumnezeu ca o zi sfanta, chiar de la creatiune. Geneza 2:1-3 spune: „ Astfel au fost sfarsite cerurile si pamantul si toata ostirea lor. In ziua a saptea Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea, pe care o facuse; si in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse.Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua acesta S-a odihnit de toata lucrarea lui pe care o zidise si o facuse”. Dumnezeu a facut trei lucruri sambata. In primul rand S-a odihnit. Acum daca El S-a odihnit in mod sigur n-a facut-o pentru ca ar fi fost obosit. Tu sti ca Dumnezeu nu oboseste. El S-a odihnit ca sa ne dea noua un exemplu de ceea ce trebuie sa facem, a pus deoparte aceasta zi pentru a avea o comnicare speciala cu El. Aceasta nu inseamana ca in cursul saptamanii nu avem comunicare cu Hristos, ci ca in sabat, omul trebuie sa lase tot si sa se concentreze doar in acesta comuniune cu Dumnezeu. In al doilea rand El a binecuvantat sabatul si de aceea sabatul este o zi binecuvantata. Daca Dumnezeu binecuvanteaza un lucru noi trebuie sa respectam acel lucru. Dumnezeu a facut inca un lucru: l-a sfintit. Acum sambata devine o zi sfanta. Ca sa intelegi acest lucru iti voi spune ce s-a intamplat cu Moise. Intr-o zi, Moise s-a apropiat de un rug care ardea si a auzit vocea lui Dumnezeu care I-a spus: scoate-ti incaltamintea din picioare pentru ca locul pe care stai este un loc sfant. Acest lucru este foarte interesant. Noi azi ar trebui sa fim foarte atenti sa nu ne atingem de sabat pentru ca este o zi sfanta. Am sa repet ca acest lucru nu este un capriciu al unor oameni, este cuvantul scris al lui Dumnezeu, iar noi dorim doar sa facem ceea ce El ne-a spus. De aceea avem numele nostru Biserica Adventista de ziua a saptea, pentru ca a doua venire si sabatul zilei a saptea sunt principalele noastre doctrine. Ajungem la sfarsitul acestui studiu sa vorbim despre doctrina starii omului in moarte. Aceasta este o alta doctrina distinctiva a adventistilor. Noi credem ca atunci cand Dumnezeu a creat pe om, l-a facut din tarana pamantului si apoi a suflat in nari suflare de viata. Credem ca la moarte se inverseaza acest proces si anume trupul se intoarce in tarana si suflearea de viata se intoarce la Dumnezeu. De aceea dupa moarte nu exista un spirit constient. Biblia spune in mod categoric in Ecleziastul 9:5,6 : „ Cei vii in adevar, macar stiu ca vor muri; dar cei morti nu stiu nimic si nu mai au nici o rasplata, fiindca pana si pomenirea li se uita. Si dragostea lor, si ura lor, si pizma lor, de mult au si pierit si niciodata nu vor mai avea parte de tot ce se petrece sub soare”. Adica odata ce omul moare s-a terminat, nu mai exista. Dupa aceea Solomon spune in versetul 10: „ Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta! Caci in locuinta mortilor in care mergi nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune!” De aceea noi credem ca numai Dumnezeu este nemuritor si ideea ca omul este nemuritor a fost inventata de Lucifer in gradina Eden, cand s-a apropiat de Adam si Eva deghizat in sarpe, si le-a spus faimoasa fraza: „ Hotarat ca nu veti muri!” Din ziua aceea, omului i-a placut ideea de a fi nemuritor. Astazi se predica prin muzica, prin filme, prin cartile care umplu bibliotecile, ca atunci cand omul moare, spritul lui iese din trup si pluteste in atmosfera. Dar din punct de vedere biblic, acest lucru nu este corect. Biblia ne spune ca atunci cand omul moare, se inverseaza procesul care a fost la creatie: suflarea de viata se intoarce la Dumnezeu si trupul in tarana. Ani mai tarziu, daca deschizi un mormant, vei gasi tarana din care omul a fost luat la inceput. Aceste cinci doctrine sunt fundamentul bisericii, in jurul carora copiii lui Dumnezeu din lumea intreaga traiesc uniti. Daca noi stim si credem aceste lucruri astazi, nu inseamana ca nu suntem deschisi ca sa studiem aceste probleme. Eu personal studiez si analizez fiecare doctrina. Eu nu sunt adventist pentru ca mama mea a fost adventista. Eu sunt adventist pentru ca am descoperit Cuvantul lui Dumnezeu, am descoperit Evanghelia ca o sursa de viata pentru mine si doctrina nu este altceva decat drumul pe care Dumnezeu ni-l arata, pentru a merge pe el si a fi fericiti. De aceea, pe masura ce studiez mai mult biblia, sunt mai convins de aceste cinci concepte pe care tocmai leam prezentat. Dumnezeu sa te binecuvinteze din belsug! Dumnezeu sa te ajute sa cresti in cunostinta si sa
ajungi sa dezvolti un caracter asemenea caracterului Domnului Hristos, ca sa te poata lua cu El atunci cand va reveni. Va imbratisez pe toti!
Traducerea si Tehnoredactarea: Maria Badea
www.7adventist.com/studiu/
lectiuneazs@yahoo.com
