Comentariu realizat de pastorul Alejandro Bullon
STUDIUL 8
Perioada cand copiii sunt acasa
In aceasta saptamana vom studia cateva aspecte ale paternitatii. Cand Dumnezeu a creat pe om, l-a facut cu scopul de a se inmulti si de a umple pamantul asa ca, de la inceput paternitatea se naste in mintea lui Dumnezeu. El a facut barbatul si femeia si le-a dat un trup capabil sa procreeze. Acesta este motivul pentru care paternitatea este ceva instinctiv in om. Exista persoane care din diferite motive nu doresc sa aiba copii dar, in general, paternitatea exista in inimile majoritatii oamenilor. Perechile se casatoresc avand in plan un copil si acel copil este rodul iubirii care-i uneste. Dar de multe ori anii trec si copilul nu vine iar acest lucru creaza suferinta cuplului. In mod constant gasesc persoane nefericite care considera ca Dumnezeu a uitat de ei si nu le raspunde la rugaciuni. Acesta este si cazul Anei, mama lui Samuel. In acea vreme, orice femeie care se casatorea dorea sa fie mama acelui Mesia promis de Dumnezeu si toate femeile doreau un fiu dar Ana nu putea, asa ca intr-o zi s-a dus la templu si a facut urmatoarea rugaciune:
“Ea a facut o juruinta si a zis: „Doamne Dumnezeul ostirilor! Daca vei binevoi sa cauti spre intristarea roabei Tale, daca-Ti vei aduce aminte de mine si nu vei uita pe roaba Ta si daca vei da roabei Tale un copil de parte barbateasca, il voi inchina Domnului pentru toate zilele vietii lui, si brici nu va trece peste capul lui.”
Dupa cum spune acest text ea nu numai ca a cerut un fiu lui Dumnezeu dar a facut si un juramant pentru ca Dumnezeu sa indeplineasca rugaciunea.
Este o problema cu juramintele. Eu am intalnit un pastor care mi-a spus ca nu a simtit niciodata ca Dumnezeu l-a chemat pentru slujire si ca era pastor deoarece mama lui facuse un juramant. Mama lui nu avea copii si a cerut un copil lui Dumnezeu cu promisiunea de a-l dedica in slujba Lui, asa ca de mic el a auzit pe mama lui spunand: „tu ai venit pe lume ca sa fi pastor”. El terminase teologia si era pastor dar nu era fericit. Dorinta lui era sa fie medic si incerca sa fie un pastor bun dar nu reusea deoarece inima lui nu era acolo. Aceasta este trista realitate a unei mame care face un juramant pentru a avea un copil si cand acesta vine, il convinge sa faca ceva impotriva vointei sale. Acest lucru nu este corect. Scopul acestui comentariu nu este sa judecam motivele pentru care o persoana cere ceva. Pe de alta parte, experienta multor oameni si povestirile bilbice, m-au invatat ca daca Dumnezeu nu ne da ceea ce noi cerem, o face deoarece in intelepciunea Lui stie ca acel lucru nu este bun pentru noi. Dumnezeu nu greseste niciodata si numai timpul ne demonstreaza cat de gresiti am fost noi sa insistam in cererea unui lucru pe care Dumnezeu nu ni-l dadea. Sa-ti spun povestea unui cuplu care erau casatoriti de 13 ani si nu aveau copii. Ei se rugau, posteau si plangeau si cereau si pastorilor sa se roage. Mi-au cerut si mie sa ma rog pentru ei. Eu m-am rugat, si cum am obiceiul am spus: „ Doamne, daca este voia Ta, da-le copii!” Cand am terminat rugaciunea femeia era suparata. Mi-a spus: „ Frate pastor, cum poti sa spui asa ceva? Daca Dumnezeu mi-a dat acest corp este voia Lui sa am copii!” Ea credea ca Dumnezeu trebuia sa-i dea copii si se simtea deprimata si nefericita. Cum aveau bani, au fost la multi specialisti pana cand in cele din urma ea a ramas insarcinata cu gemeni. Acum putea sa spuna ca Dumnezeu exista. Cand Dumnezeu face lucrurile asa cum vrem noi, atunci e bine, dar cand nu este asa, inseamna ca ne-a parasit. Acesta este un lucru pe care noi trebuie sa-l intelgem: Dumnezeu are intotdeauna dreptate, ne iubeste neincetat si nu ne paraseste niciodata chiar daca lucrurile nu ies dupa voia noastra. Aceasta femeie a avut gemeni si cand acesti copii aveau 13-14 ani, eu au decis sa divorteze, deoarece ajunsesera la concluzia ca nu se mai iubeau. Fiecare a mers pe drumul lui si acesti copii la varsta adolescentei au inceput sa intre in probleme grave. Statisticile spun ca un copil sufera mai mult daca parintii se separa decat daca mor intr-un accident. Fata acestor oameni a fost nefericita iar baiatul a inceput sa foloseasca droguri si intr-o zi, cand era beat si drogat, si-a violat propia sora care a ramas insarcinata. Fata nu a spus nimic pentru a nu complica viata fratelui ei si cand mama si-a dat seama sarcina era avansata. O situatie foarte trista! Acum femeia se plangea si zicea: „ Unde este Dumnezeu? De ce m-a parasit?”
Am sa-ti spun un lucru: este mai bine sa ai incredere in Dumnezeu. Daca Dumnezeu nu-ti da copii stie de ce nu o face. Acum, poate poti sa adopti un copil si sa-i oferi dragostea de care are nevoie, nu stiu, dar sa ai incredere in Dumnezeu pentru ca El nu greseste niciodata.
Partea a doua. Aici vom vedea ca idealul divin este ca paternitatea sa fie exercitata de mama si de tata impreuna. Ce se intampla atunci cand sotul sau sotia raman vaduvi? Sau ce se intampla cand sotia a fost abandonata de sot lasand copiii cu ea? Problema este foarte delicata. In biblie avem situatii unde parintii au trebuit sa creasca singuri copiii. Un exemplu este Agar, care atrebuit sa-l creasca singuta pe Ismael. Un altul este vaduva din Sarepta, la care a fost trimis Ilie de Dumnezeu. Ce lectii putem sa scoatem din vita acestor doua femei? Primul caz este acela al lui Agar. Sa citim Geneza 21:14-19
“A doua zi, Avraam s-a sculat de dimineata; a luat paine si un burduf cu apa, pe care l-a dat Agarei si i l-a pus pe umar; i-a dat si copilul si i-a dat drumul. Ea a plecat si a ratacit prin pustiul Beer-Seba.
Cand s-a ispravit apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufis si s-a dus de a sezut in fata lui la o mica departare de el, ca la o aruncatura de arc; caci zicea ea: „Sa nu vad moartea copilului!” A sezut, dar, in fata lui, la o parte, a ridicat glasul si a inceput sa planga. Dumnezeu a auzit glasul copilului; si Ingerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar si i-a zis: „Ce ai tu, Agar? Nu te teme, caci Dumnezeu a auzit glasul copilului in locul unde este. Scoala-te, ia copilul si tine-l de mana; caci voi face din el un neam mare.” Si Dumnezeu i-a deschis ochii si ea a vazut un izvor de apa; s-a dus de a umplut burduful cu apa si a dat copilului sa bea. „
Agar mergea prin desert cu fiul ei. Stii ca viata aceasta este un desert prin care mergem ca sa ajungem in casa noastra din ceruri? De multe ori in desert tu ca o mama, va trebui sa-ti cresti copilul singura, sau tu ca un tata, va trebui sa-ti educi copilul de unul singur. Si pentru Agar a venit momentul in care singura, fara ajutorul unui sot, nu stia ce sa faca. In acest caz ei au ramas fara apa dar, in viata noastra de zi cu zi se pot termina banii si mama sau tatal sa nu stie ce sa faca cu copilul lor. Agar a inceput sa planga si de multe ori atat ne mai ramane de facut si noua: sa plangem si sa cerem ajutor de la Dumnezeu. Exista momente in viata cand crezi ca nu mai exista nicio solutie pentru copilul tau: a inceput sa foloseasca droguri, bea, etc… . Si Agar a crezut ca nu mai era cale de scapare pentru fiul ei dar Dumnezeu a intervenit. Textul nu ne spune ca Dumnezeu a fabricat o fantana pentru ei, sau ca apa le-a cazut din cer, ci spune ca i-a deschis ochii lui Agar ca sa vada. Fantana exista deja numai ca nu o vedea deoarece ochii ii erau inchisi de durere, suferinta si disperare. Cand trecem prin anumite probleme ni se pare ca nu exita o solutie, dar cand strigam la Dumnezeu El ne deschide ochii. Dumnezeu are un plan pentru fiecare om si acest plan se va realiza doar cu ajutorul Lui. Ce trebuie sa invatam de aici? In primul rand nu dispera in fata situatiei grele. Atunci cand trebuie sa-ti cresti copilul singura si se pare ca esti intr-o situatie fara iesire, Dumnezei iti va da putere si-ti va da si mijloacele pentru a-ti creste copilul.
Celalat caz il gasim in 1Regi 17:8-13
“Atunci cuvantul Domnului i-a vorbit astfel:”Scoala-te, du-te la Sarepta, care tine de Sidon, si ramai acolo. Iata ca am poruncit acolo unei femei vaduve sa te hraneasca.” Ilie s-a sculat si s-a dus la Sarepta. Cand a ajuns la poarta cetatii, acolo era o femeie vaduva care strangea lemne. El a chemat-o si a zis: „Du-te si adu-mi, te rog, putina apa intr-un vas, ca sa beau.” Pe cand se ducea ea sa-i aduca, a chemat-o din nou si a zis: „Adu-mi, te rog, si o bucata de paine in mana ta. Si ea a raspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul tau, ca n-am nimic copt, n-am decat un pumn de faina intr-o oala si putin untdelemn intr-un ulcior. Si iata, strang doua bucati de lemne, apoi ma voi intoarce si voi pregati ce am pentru mine si pentru fiul meu: vom manca si apoi vom muri.”
Ilie i-a zis: „Nu te teme, intoarce-te si fa cum ai zis. Numai, pregateste-mi intai mie, cu untdelemnul si faina aceea, o mica turta si adu-mi-o; pe urma sa faci si pentru tine si pentru fiul tau.”
Sti care a fost rezultatul faptului ca aceasta femeie a pus pe Dumnezeu pe primul loc? Rezultatul a fost ca acea faina si acel ulei nu s-au mai terminat si ei au putut supravietui pana cand a plouat din nou. Pune pe Dumnezeu pe primul loc! Esti singur si nu ai pe nimeni sa te ajute? Striga la Dumnezeu! El iti va deschide ochii si-ti va arata drumul. El nu-si lasa niciodata copiii fara ajutor.
Partea a treia. Aici vom vorbi despre bucuria si responsabilitatea de a fi parinti. Conceptul il vedem in Psalmul 127: „ Daca Dumnezeu nu zideste o casa, degaba lucreaza cei ce o zidesc; daca nu pazeste Domnul o cetate, degeaba vegheaza cel ce o pazeste”. Vrea sa spuna ca daca tu ca parinte faci un efort sa-ti cresti si sa-ti educi copilul dar nu pui pe Dumnezeu pe primul plan, vei munci degeaba. Cine va elibera pe copiii tai de sub puterea drogurilor si a promiscuitatii? Disciplina sau regulile tale? Nu. Este Dunezeu Cel care are grija si fara El nimic nu are rezultat. Tu te framanti si muncesti din zori si pana seara din toate puterile, dar daca nu pui pe Dumnezeu pe primul plan va fi in zadar. Biblia este un manual nu doar pentru o viata fericita ci si pentru educatia copiilor tai. Educa-ti copiii in legea Domnului!
Partea a patra. Aici vedem ca sa cresti copii inseamna sa formezi ucenici. Geneza 18:19 spune:
“Caci Eu il cunosc si stiu ca are sa porunceasca fiilor lui si casei lui dupa el sa tina Calea Domnului, facand ce este drept si bine, pentru ca astfel Domnul sa implineasca fata de Avraam ce i-a fagaduit”…”
Misiunea parintilor era sa-i invete pe copii sa mearga pe drumul drept, sa urmeze caile Domului. Stim ca ucenicia inseamna sa mergi pe urmele Domnului Isus si misiunea parintilor este aceea de a invata pe copii sa urmeze calea lui Dumnezeu. Ce insemana acest lucru? In primnul rand parintii trebuie sa invete pe copii de mici sa studieze biblia in fiecare zi. Cum se face acest lucru? Spunandu-le in fiecare seara povesti din bilie. In al doilea rand, trebuie sa invete pe copii sa traiasca in fiecare zi cu rugaciune, sa-l aiba pe Isus in minte permanent. In cele din urma trebuie sa-i invete pe copii sa-si aduca prietenii la Hristos, sa le arate ca influenta lor in altii poate fi mare. Daca ii inveti pe copiii tai aceste trei lucruri, ii inveti sa urmeze calea Domnului. Cu alte cuvinte formezi ucenici ai lui Isus. Si ce se intampla cand ei cresc? Atunci cand ei cresc isi exercita libertatea si de multe ori pleaca din biserica si uita de Dumnezeu. Ce poti sa faci atunci?
In ultima parte a acestui studiu vom incerca sa raspundem la acesta intrebare. Vine un moment in viata cand copiii sunt mari si simplul fapt de a vorbi cu ei despre un subiect, nu face decat sa ridice un zid de despartire intre tine si ei. Atunci este mai bine sa nu spui nimic si sa incepi sa vorbsti mai mult cu Dumnezeu. In aceste momente, nu poti deact sa te rogi si sa plangi. Dar in biblie exista promisiuni minunate ca aceasta:
„ Arunca-ti painea pe ape si dupa multe vreme o vei gasi iarasi”.
Asa ca planteaza in el samanta evangheliei atunci cand este mic. Cand va creste si va pleca, chiar daca aparent nu mai este nici o sansa, samanta este acolo. In Proverbe spune:
„ Invata-l pe copil calea pe care trebuie sa mearga si cand va fi mare nu se va abate de la ea.”
Mai este inca o promisiune:
„ cuvantul Meu nu se va intoarce la Mine fara rod”.
De ce? Isaia spune ca, cuvantul lui Dumnezeu coboara pe acest pamant ca ploaia care cade si nu se intoarce in cer, ci isi implineste misiunea care este aceia de a face sa se inmulteasca samanta. Cuvantul lui Dumnezeu a fost plantat in fiul tau cand a fost mic. Iti voi spune un lucru: intr-o zi , in urma unor escavari, s-a descoperit un bob de grau care se estimeaza ca are 2000 de ani, bob pe care l-au plantat si care a incoltit si a rodit. Dupa atata vreme parea ca este mort dar nu era asa. Acum te imtreb: de cata vreme se pare ca inima copilului tau este mort? Zece , douazeci de ani? Nu te preocupa. Cand tu nici nu te gandesti Duhul lui Dumnezeu va face minuni in viata copilui tau. Cand Dumnezeu spune: „ Cuvantul Meu nu se va intoarce la Mine fara rod”, aceasta promisiune se implineste. Eu nu iti spun sa stai linistit si sa fi fericit deoarece, atata timp cat copilul tau nu este in biserica nu poti fi fericit. Dar sa nu spui niciodata ca ai pierdut timpul invatandu-l biblia de cand era mic. Nu ai pierdut timpul, tu ti-ai implinit misiunea, ai pus samanta in inima lui. Acum lasa-L pe Dumnzeu sa faca sa creasca acea samanata si fiul tau va veni din nou in bratele Domnului Isus. Sa fi parinte este o responsabilitate incredibila. Foloseste timpul pe care il ai sa te joci cu ei, sa razi cu ei si sa plantezi in inima lor samanta cuvantului lui Dumnezeu. Invata sa spui da cand trebuie sa spui da si nu cand trebuie sa spui nu, arata fermitate, dragoste, arata ca ai capacitatea de a ierta si a da o noua sansa. Fi cel mai bun prieten al copiilor tai si vei vedea ca atunci cand vor creste vor fi ca sagetile in mainile unui razboinic.
Dumnezeu sa te binecuvinteze!
Traducerea si Tehnoredactarea: Maria Badea
