Comentariu realizat de pastorul Alejandro Bullon
STUDIUL 5
Hristos in Sanctuarul ceresc
Adevarul sanctuarlui este doctrina specifica a bisericii adventiste. As indrazni sa spun ca daca doctrina sanctuarului nu ar exista, cu judecata de cercetare care este inclusa in ea, biserica adventista nu ar avea prea mute motive sa existe. Apostolul Ioan cand a vorbit despre o ramasita in ultimele zile a zis in Apocalipsa 14:6-7
„Si am vazut un alt inger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie vesnica, pentru ca s-o vesteasca locuitorior pamantului, oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbisi oricarui norod. El zicea cu glas tare:”Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a venit ceasul judecatii Lui; si inchinati-va Celui ce a facut cerul si pamantul, marea si izvoarele apelor!”
Iti dai seama ca ramasita apare pe scena profetica pentru a anunta venirea timpului judecatii? Judecata este parte din doctrina sanctuarului si misiunea ramasitei este sa predice Evanghelia vesnica in contextul judecatii de cercetare. Dar noi stim ca nu exista judecata fara judecator sau fara avocat iar avocatul este Hristos. Asa ca ne intoarcem la Hristos ca centru al doctrinei sanctuarului si ca centru al intregii biblii. Sunt multi crestini care se intreaba de ce punem atat accent pe tema sanctuarului. Acest accent nu este un capriciu al bisericii ci este tema centrala a Bibliei. Rascumpararea in Hristos simbolizata in sanctuarul din Israel este ca un fir rosu care trece prin fiecare pagina a bibliei. Evanghelia este vesnica, ea nu este o invatatura numai a Noului Testament. Radacina Evangheliei este in Vechiul Testament. Din momentul in care Adam si Eva au pacatuit a fost necesar ca un miel sa fie sacrificat iar Dumnezeu sacrificand mielul si pregatind imbracamintea pentru Adam si Eva i-a invatat ca fara varsare de sange nu exista iertare de pacate.
Pacatul exista. Este o realitate de netagaduit. Toti am pacatuit si suntem lipsiti de slava lui Dumnezeu (Romani3:23). Plata pacatului este moartea, de aceea toti ar trebui sa murim. Dar apare Domnul Isus si isi da viata pentru pacatos. Acest act minunat de a-si da viata pentru pacatos este tema sacrificiului ca centru al rascumpararii. Numai ca fiinta umana cu mintea ei limitata si pacatoasa are probleme in a intelege acest mister. Nu poate pricepe de ce un Dumnezeu minunat s-a facut om ca sa moara pe crucea de la Calvar. De aceea Dumnezeu ilustreaza ce s-a facut la cruce prin ceremoniile din Sanctuar. In acest fel, israelitii spre exemplu, cand ofereau in fiecare zi viata unui miel nevinovat ca plata pentru pacatul lor, in acel moment isi puteau imagina ce se va intampla cu Mielul lui Dumnezeu care intr-o zi va fi sacrificat. De fiecare data cand un israelit aducea mielul la Sanctuar pentru a fi sacrificat isi aducea aminte ca plata pentru pacat este sangele unui nevinovat. Si in acea victima nevinovata el isi punea increderea ca intr-o zi Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii va muri pentru el.
Fiecare detaliu din Sanctuar explica procesul mantuirii. Nimic din ce se intampla acolo nu era fara rost. Fiecare ceremonie de la mielul fara pata, trecand la atitudinea de parere de rau a pacatosului si pana la atitudinea preotului atat in locul Sfant cat si in Sfanta Sfintelor, era un simbol a ceea ce se intampla in cer pentru salvarea omului. Doar ca in cer nu este necesar sacrificiul animalelor deoarece animalele erau sacrificate pe pamant. Acele animale erau doar un simbol al adevaratei victime inocente, Hristos.
In Evrei 9:24,26 spune:
„Caci Hristos n-a intrat intr-un locas de inchinare facut de mana omeneasca, dupa chipul adevaratului locas de inchinare, ci a intrat chiar in cer, ca sa se infatiseze acum, pentru noi, inaintea lui Dumnezeu… fiindca atunci ar fi trebuit sa patimeasca de mai multe ori de la intemeierea lumii; pe cand acum, la sfarsitul veacurilor, S-a aratat o singura data, ca sa stearga pacatul prin jertfa Sa. „
Aici spune clar ca sanctuarul din Isrel era doar o copie a adevaratului sanctuar care este in cer. Isus Hristos a intrat acolo ca sa se prezinte acum inaintea lui Dumnezeu, sa pledeze in favoarea noastra. Nu a intrat in cer, asa cum facea marele preot in fiecare an in Sfanta Sfinatelor, cu sange de animal. Daca ar fi fost asa, Hristos ar fi trebuit sa sufere de multe ori inca de la facerea lumii. Din contra, acum in timpul din urma, si se refera la zilele noastre, S-a prezentat o singura data si pentru totdeauna ca sa termine cu pacatul prin sacrificiul Sau. Aici ideea este clara. Exista un Sanctuar in cer, iar sanctuarul din Israel a fost facut ca o copie a celui din cer. In sanctuarul de pe pamant se sacrificau miei pentru pacatul omului, dar pentru sanctuarul ceresc sacrificiul este Hristos, care moare pe cruce la Calvar. Si la fel cum preotul oficia in sanctuarul de pe pamant, domnul Isus Hristos oficiaza in sanctuarul ceresc.
In partea a doua a studiului vom vorbi despre Mielul lui Dumnezeu. Asa cum am vazut mielul din Vechiul Testament era doar un simbol al Mielului lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii. Dar pentru a intelege ce insemna sacrificiul mielului este necesar sa calatorim in inapoi in timp pana in zilele lui Israel. Sa ne aducem aminte ce se intampla de fiecare data cand un pacatos ducea la Sanctuar un miel pentru a fi sacrificat pentru pacatul lui. In primul rand vinovatul trebuia sa-si puna mainile pe capul animalului si in mod simbolic acest pacat trecea asupra nevinovatei creaturi. Dupa aceea, vinovatul insusi, nu preotul, era cel care omora animalul. Asta era teribil pentru ca sunt multe persoane, probabil majoritatea, care nu suporta sa vada sange, se simt rau si unii chiar lesina la lui. Dar pe vremea aceea pacatosul insusi trebuia sa omoare animalul. In primul rand trebuia sa transfere pacatul lui asupra animalului si apoi sa-l omoare. Era singurul mod prin care avea iertarea. Daca exista un pacat, cineva trebuia sa moara. Pacatosul nu dorea sa moara si atunci trebuia sa omoare animalul. Daca nu avea curajul s-o faca trebuia sa moara el insusi. Asta era realitatea in acele timpuri.
Astazi nu se mai ofera sacrificii de animale pentru ca Mielul lui Dumnezeu a fost sacrificat dar de fiecare data cand cerem iertare lui Dumnezeu stiti ce ii spunem? Doamne, eu merit sa mor dar nu vreau, nu am curajul sa mor pentru pacatul meu, asa ca te rog lasa-ma sa-ti iau viata ca eu sa ma salvez. Ti se pare teribil? Pacatul este teribil. Dar dragostea lui Dumnezeu este sublima pentru ca unde s-a inmultit pacatul, zice Pavel, harul s-a inmultit si mai mult.
In acest fel atunci cand Ioan Botezatorul a zis ca Isus este Mieul lui Dumnezeu facea referire la sanctuarul din Israel, mai mult arata catre moartea lui Hristos pentru pacat. Domnul Hristos intruchipa toti mieii care au murit dealungul timpului pentru pacatele lumii. Toti cei patru evanghelisti povestesc ce a facut Domnul Isus ca Miel al lui Dumnezeu. La cruce El a impinit ce a profetit Isaia in capitolul 53:6-7
“Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui, dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor. Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. “
Este adevarat ca in Vechiul Testament au murit multi miei dar nu erau decat un simbol al Mielului lui Dumnezeu. Dar Domnul Isus nu a fost simbolizat doar prin mielul care murea ci si prin Marele Preot.
In partea a treia a studiului vom vedea ce se intampla dupa ce pacatosul omora animalul. Este interesant. Leviticul 4:30-31
„Preotul sa ia cu degetul din sangele jertfei , sa unga coarnele altarului pentru arderile de tot, iar celalalt sange sa-l verse la picioarele altarului. Preotul sa ia din toata grasimea, cum se ia grasimea jertfei de multumire, si s-o arda pe altar, si ea va fi de un miros placut Domnului. Astfel va face preotul ispasirea pentru omul acesta, si i se va ierta.”
Coarnele altarului erau partea cea mai inalta a acestuia. Preotul lua cu degetul din sangele mielului care era sacrificat si il ducea in partea cea mai inalta a altarului oferindu-l lui Dumnezeu. Dupa aceea ardea grasimea animalului si fumul urca la Dumnezeu. Doar ca in acel sange si in acea grasime era, in mod simbolic, pacatul omului vinovat deoarece inainte ca animalul sa fie sacrificat, pacatosul tranferase pacatul lui asupra mielului. Ce inseamna acest lucru? Inseamna ca atunci cand marturisim pacatele noastre ne liberam de vina pacatului pentru ca trece automat asupra mielului si apoi asupra sanctuarului si acolo raman. Textul spune: ” Astfel va face preotul ispasirea pentru omul acesta, si i se va ierta.” Aici este esenta planului manturii; pacatul odata marturisit este iertat. Noi suntem astfel liberi de vina si de condamnare pentru ca Isus a murit in locul nostru. Dar unde merg pacatele? In Ieremia 17:1 spune:
„Pacatul lui Iuda este scris cu un priboi de fier, cu un varf de diamant… ”
Asa ca pacatul nu sterge cu usurinta. Sensul acestui text este ca pacatele nu se evapora ci raman inregistrate. Unde? Pe coarnele altarului. Nu acolo ducea preotul sangele? Noi suntem liberi de pacat si de vina pentru ca Mielul a murit in locul nostru dar pacatele sunt inregistrate. Nu mai sunt ale noastre deoarece le-am dat lui Isus, victima inocenta, dar pacatele sunt inregistrate. Pana cand? Asta vom vedea imediat. Dar cea ce trebuie sa stim acum este ca Hristos ne poate salva imediat datorita unor calitati pe care preotii lui Israel nu le aveau. In primul rand El este Dumnezeu si are autoritate ca sa ierte pacatul. Apoi este preot in veac, El mijloceste tot timpul pentru poporul Sau cu aceiasi mila plina de iubire ca atunci cand vindeca bolnavii si ingrijea de cei singuri. Hristos s-a facut om dar in acelasi timp a ramas Dumnezeu. Nimeni nu poate fi ca Isus. El s-a nascut om dar nu a pacatuit niciodata si in pofida faptului ca nu a avut pacat a murit sub povara grea a pacatelor omenirii intregi de la facerea ei si pana la sfarsit. Asa ca Hristos, ca Dumnezeu-om, este singurul care poate mijloci pentru pacatosi in Sanctuarul ceresc. Observa ce spune epistola catre Evrei 9:24-25:
“Caci Hristos n-a intrat intr-un locas de inchinare facut de mana omeneasca, dupa chipuL adevaratului locas de inchinare, ci a intrat chiar in cer, ca sa Se infatiseze acum, pentru noi, inaintea lui Dumnezeu. Si nu ca sa Se aduca de mai multe ori jertfa pe Sine insusi, ca marele preot, care intra in fiecare an in Locul prea sfant cu un sange care nu este al Lui;”
In cea de-a patra parte a studiului vedem ca Hristos este si mijlocitorul nostru. De ce? Deoarece pacatul a ridicat un zid de despartire intre Dumnezeu si noi. Moartea Domnului Hristos simbolizata in sanctuar si indeplinita la cruce ne duce din nou in prezenta lui Dumnezeu. Nu este o inventie omeneasca. In Evrei 6:19-20 spune:
„pe care o avem ca ancora (nadejde) a sufletului; o nadejde tare si neclintita, care patrunde dincolo de perdeaua dinlauntru Templului, unde Isus a intrat pentru noi ca inainte mergator, cand a fost facut Mare Preot in veac dupa randuiala lui Melhisedec.”
Ce spune textul ca a facut Hristos pentru noi? Isus este inainte mergator deoarece a intrat ca reprezentant al nostru in sanctuarul cresc. El este chiar in prezenta Tatalui mijlocind pentru noi cu meritele sacrificiului Lui. Cand acceptam pe Isus, pacatele noastre sunt iertate iar noi ne prezentam inaintea lui Dumnezeu iertati si curati. Dar chiar si dupa ce ne pocaim avem riscul de a pacatui in ciuda tuturor promisiunilor minunate ale lui Hristos. Dar chiar daca pacatuim, Isus mijloceste pentru noi ca Mare Preot in cer reprezentand inaintea Tatalui pe pacatosul caruia ii pare rau, nu cu meritele noastre pentru ca nu avem nici un merit, ci cu meritele Lui. De aceea Evrei 7:25 spune:
„De aceea si poate sa mantuisca in chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca traiaste pururea ca sa mijloceasca pentru ei.”
Ajungem la finalul acestui studiu si vorbim de ziua ispasirii. Aceasta era o zi speciala si diferita de toate celelalte zile. Era doar o zi pe an si atunci se facea curatirea sanctuarului. De ce trebuia sa fie o zi de curatire a sactuarului, atat cel pamantesc cat si cel ceresc? Si cum se impleteste asta cu eliminarea definitiva a pacatului? Am vazut ca sistemul ceremonial din Israel simboliza sacrificiul lui Isus pe cruce. Datorita acestui sacrificiu suntem eliberati de condamnare si considerati sfinti in fata lui Dumnezeu. In sistemul de pe pamant, oamenii isi duceau pacatele, constienti ca meritau moartea, isi transferau pacatele asupra victimei nevinovate y prin sangele animalului pacatele erau transferate asupra sanctuarului. Cu acest act simbolic Dumnezeu lua condamnarea pentru acele pacate. Omul pacatuia dar daca recunostea pacatul si avea credinta in sacrificiul victimei, era iertat. De aceea dupa sacrificiu, pacatosul abandona sanctuarul curatit de pacatul sau si binecuvantat de Dumnezeu. O victima nevinovata murise pentru el. Mielul a luat asupra lui pacatul. Aceasi lucru a facut Hristos pentru noi la cruce. Dar in sanctuar solutia pentru eliminarea pacatului nu era definitiva odata cu moartea victimei deoarece pacatul fusese transferat in Sanctuar. Este necesar ca intr-un anumit moment sa se termine pentru totdeauna cu pacatul. Si Dumnezeu a reprezentat acea curatire finala prin Ziua Ispasirii. In acea zi toate pactele care erau asupra sanctuarului erau eradicate de forma definitiva. Ziua Ispasirii nu era o sarbatoare ci un timp de reinnoire spirituala. Poporul se apropia de Dumnezeu mai mult ca niciodata. In ziua aceea marele preot, care reprezenta poporul, intra chiar in prezenta lui Dumnezeu. Preotul se imbraca cu haine speciale deoarece avea sa intre in Sfanta Sfintelor unde era chivotul cu capacul si prezenta lui Dumnezeu. Dumnezeu in acea zi cerea de la poporul Lui sa lase la o parte toate preocuparile lumesti si sa-si consacre viata Lui deoarece atunci se facea curatirea sanctuarului.
In Daniel 8:14 gasim o profetie care zice:
„Pana vor trece doua mii trei sute de seri si dimineti;apoi sfantul Locas va fi curatit!”
Aceasta profetie nu se refera la sanctuarul din Israel ci la cel ceresc. Si daca studiem cu atentie profetia vom vedea ca ea se termina in 22 octombrie 1844. In acea zi va incepe curatarea sanctuarului, adica va incepe judecata poporului lui Dumnezeu. De aceea noi credem ca la acea data a inceput judecata de cercetare, a inceput sa treaca cazul fiecarui om in parte ca sa se vada cine crede in Isus si cine nu crede in Isus; cine a depozitat pacatele lui asupra Mielului si cine nu; si vor fi salvati doar cei care au pus pacatele asupra lui Isus deoarece El a murit nu pentru pacatele tuturor fiintelor omenesti ci doar pentru aceia care cred in El ca salvator al lumii. De aceea azi este ziua vestilor bune, azi este ziua, mantuirii si pentru acest motiv centrul temei sanctuarului este Hristos. El este Mielul, Marele Preot, mijlocitorul, inceputul si sfarsitul mantuirii noastre.
Dumnezeu să te binecuvânteze din belsug!
