Monica Cîrtog & Marius Niță; ”9.7 Un gând de încheiere (st9 Faceţi cinste numelui de creştin!)”
Vineri, 26 mai – Un gând de încheiere
Petru ştia că i se apropia sfârşitul şi ştia ce fel de moarte îl aştepta, deoarece Isus însuşi îi descoperise acest lucru (Ioan 21:18), totuşi el nu-şi făcea griji decât pentru bunăstarea spirituală a turmei.
De fapt, cum a murit? „Petru, ca evreu şi străin, a fost osândit, biciuit şi răstignit. Cu perspectiva acestei morţi groaznice înaintea sa, apostolul şi-a amintit de păcatul său cel mare – tăgăduirea lui Isus în ceasul încercării Sale. Atât de nedispus cândva să recunoască crucea, acum a socotit ca o bucurie să-şi dea viaţa pentru Evanghelie, considerând numai că, pentru el, care îl tăgăduise pe Domnul, era o onoare prea mare să moară în acelaşi fel ca învăţătorul Său. Petru se căise sincer de păcatul acela şi fusese iertat de Hristos, după cum se vede din marea însărcinare dată lui de a hrăni oile şi mieluşeii turmei. Dar el nu-şi putea ierta niciodată gestul său. Nici chiar gândul la agonia groaznică a ultimelor clipe ale vieţii nu putea micşora amărăciunea întristării şi pocăinţei sale. Ca ultimă favoare, el i-a rugat pe cei care-l executau să-l pironească pe cruce cu capul în jos. Cererea i-a fost îndeplinită şi în felul acesta a murit marele apostol Petru.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 397 (537-538)
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
