Monica Cîrtog & Marius Niță; ”9.3 Dragostea – culmea virtuţilor creştine (st9 Faceţi cinste numelui de creştin!)”
Luni, 22 mai – Dragostea – culmea virtuţilor creştine
2. Citeşte 2 Petru 1:5-7; şi compară cu Romani 5:3-5; Galateni 5:22,23 şi lacov 1:3,4. Care este tema comună a acestor pasaje?
Exista o tradiţie printre filosofii din lumea antică: să întocmească liste de virtuţi. O astfel de listă poartă de obicei denumirea de „catalog al virtuţilor”, iar în Noul Testament găsim mai multe (Romani 5:3-5; Galateni 5:22,23; Iacov 1:3,4). Cu siguranţă, cititorii lui Petru erau familiarizaţi cu ele, însă lista lui prezintă deosebiri interesante faţă de cea a unui filosof. Petru a aranjat intenţionat virtuţile ca într-o înlănţuire, astfel încât fiecare virtute să depindă de cea precedentă şi ultima, dragostea, să constituie apogeul tuturor celorlalte.
Fiecare dintre virtuţile enumerate de Petru are un sens special:
Credinţa: în acest context, credinţa este încrederea mântuitoare în Isus (vezi Galateni 3:11; Evrei 10:38). Fapta: Fapta (în gr.: arête) era o calitate preţuită şi de filosofii păgâni. Da, credinţa este esenţială, însă ea trebuie să conducă la o viaţă schimbată, de exprimare practică a credinţei. Cunoştinţa: Evident că Petru nu se referă la cunoaştere, în general, ci la cunoaşterea care derivă dintr-o relaţie mântuitoare cu Isus Hristos. Înfrânarea: Creştinii maturi sunt în stare să-şi ţină în frâu impulsurile. Răbdarea: Răbdarea înseamnă rezistenţă, mai ales în faţa încercărilor şi persecuţiei. Evlavia: În lumea păgână, cuvântul tradus aici cu „evlavie” are sensul de comportament etic datorat credinţei într-un zeu. În Noul Testament, transmite ideea de comportament etic datorat credinţei în singurul Dumnezeu adevărat (1 Timotei 2:2). Dragostea de fraţi: Biserica este ca o familie, iar evlavia va da naştere la o comunitate în care membrii se respectă şi se preţuiesc unul pe altul. Iubirea de oameni: Petru aşază în punctul culminant al listei dragostea, la fel ca Pavel: „Acum dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea” (1 Corinteni 13:13).
Înainte să enumere virtuţile creştine, Petru ne îndeamnă să ne dăm „toate silinţele” (2 Petru 1:5) pentru a le dobândi. Ce vrea să spună ei prin aceste cuvinte? Ce loc ocupă efortul uman în viaţa de credinţă?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
