Duminică, 26 mai – Pierderea sănătăţii
Suntem la mii de ani distanţă de timpul când omul avea acces la pomul vieţii şi toţi simţim acest lucru, mai ales când este vorba de sănătatea fizică. Mai devreme sau mai târziu, dacă nu murim de tineri în vreun accident, toţi ajungem să cunoaştem crunta realitate a pierderii sănătăţii. Dar, oricât de grea ar fi ea, este cu mult mai dureros când boala loveşte şi pe cineva din familia noastră. Câţi părinţi, atunci când îşi veghează copilul bolnav, nu şi-ar dori să fie ei în locul lui? Din nefericire, nu ne aparţine această alegere.
1. Ce au în comun toate aceste relatări? Marcu 5:22-24,35-43; Matei 15:22-28; Luca 4:38,39; Ioan 4:46-54
Recunoaştem că suferim pentru că trăim într-o lume căzută. Când păcatul a intrat în lume, odată cu el au intrat şi moartea, şi durerea cronică, şi boala, şi suferinţa fizică. Când ne confruntăm cu o boală cronică sau terminală, putem trece printr-un şoc, prin mânie şi prin disperare sau chiar ne vine să strigăm: „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit şi pentru ce Te depărtezi fără să mă ajuţi şi fără s-asculţi plângerile mele?” (Psalmii 22:1). La fel ca David, şi noi ne îndreptăm întrebările, mânia şi durerea către Dumnezeu.
În multe privinţe, boala şi suferinţa vor rămâne o taină până când moartea va fi învinsă definitiv la revenirea lui Isus. Însă putem culege din Cuvântul lui Dumnezeu adevăruri importante. În timp ce îndura o suferinţă de nedescris, Iov a cunoscut cea mai profundă apropiere de Dumnezeu. El spune: „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum, ochiul meu Te-a văzut” (Iov 42:5). Pavel avea un fel de boală cronică, iar modul în care s-a raportat la ea ne spune că suferinţa ne poate face în stare să-i mângâiem pe alţii, să avem compasiune faţă de cei care suferă şi să slujim mai eficient (2 Corinteni 1:3-5), dar aceasta doar dacă nu o lăsăm să ne doboare.
Când vine o boală, ce făgăduinţă putem invoca? Cum ne ajută în astfel de momente faptul că ştim că Isus, Domnul nostru, a suferit pe cruce? Ce ne învaţă jertfa Lui despre dragostea lui Dumnezeu care nu ne părăseşte niciodată?