Când au mâncat din fructul aflat în pomul cunoştinţei binelui şi răului, Adam şi Eva au cunoscut prima pierdere – pierderea inocenţei. Şi inocenţa a fost înlocuită cu egoism, cu conflicte, cu acuzaţii şi cu dorinţa de a avea control şi supremaţie asupra celuilalt.
La puţin timp după aceea, au fost martori la prima pierdere a unei vieţi, atunci când li s-au dat piei de animal ca să îşi acopere goliciunea. Când li s-a interzis accesul la pomul vieţii, ca nu cumva să mănânce şi să trăiască veşnic, ei şi-au pierdut şi minunatul cămin din grădină, iar ani mai târziu l-au pierdut pe fiul lor Abel, ucis de mâna fratelui său, Cain. În cele din urmă, unul dintre ei şi-a pierdut partenerul de viaţă, iar după un timp partenerul supravieţuitor şi-a pierdut şi el viaţa. Atât de multe pierderi, ca urmare a unei singure decizii!
Da, toţi cunoaştem realitatea şi durerea pierderii şi cei mai mulţi dintre noi le simţim cel mai profund atunci când pierderea ne loveşte familia. Şi nici nu este de mirare acest lucru, deoarece în familie avem cele mai strânse legături, de aceea pierderea suferită aici, în diferitele ei forme, ne loveşte cel mai greu.
În această săptămână, în timp ce vom continua să urmărim viaţa de familie, o vom privi în contextul diferitelor pierderi pe care le putem suferi.
