9.2 Originile – st9 Semnul legământului

Views


Daniela Petre si Nicu Calin 9.2 Originile (st9 Semnul legământului)

Cât de des auzim sintagma: „vechiul Sabat evreiesc”! Şi totuşi, Scriptura este clară cu privire la faptul că Sabatul a existat cu mult înainte de poporul evreu. Originile lui se regăsesc în chiar săptămâna Creaţiunii.

1. Unde sunt stabilite originile Sabatului, clar şi fără nicio umbră de ambiguitate, în versetele de mai jos? Geneza 2:2,3; Exodul 20:11

Deşi Exodul 2:2,3 nu identifică „ziua a şaptea” cu Sabatul (identificarea se face pentru prima dată în Exodul 16:26,29), acesta este foarte clar sugerat în expresia „S-a odihnit în ziua a şaptea” (Geneza 2:2). Verbul „S-a odihnit” (în ebraică shabbat) este legat de substantivul Sabat (în ebraică shabbat). „Termenul Sabat nu este folosit [în Geneza 2:2,3], dar este cert faptul că autorul a intenţionat să afirme că Dumnezeu a binecuvântat şi a sfinţit ziua a şaptea a Sabatului.” – G.F. Waterman, The Zondervan Pictorial Encyclopedia of the Bible, vol. 5, p. 183. În mod evident, Geneza 2:2,3 ne învaţă despre originea şi despre instituirea Sabatului ca zi de binecuvântare pentru toată omenirea.

În Marcu 2:27, Isus spune că Sabatul a fost făcut literalmente pentru „om”, implicând omenirea în ansamblu, nu pentru evrei în mod exclusiv.

2. De ce S-ar fi odihnit Dumnezeu în ziua a şaptea? Avea El nevoie? Ce alt scop ar fi putut avea odihna Lui?

Deşi unii comentatori au sugerat că Dumnezeu avea nevoie de odihnă fizică după lucrarea Creaţiunii, adevăratul scop al odihnei Lui a fost acela de a oferi un exemplu divin pentru omenire. Şi oamenii trebuie să lucreze şase zile şi apoi să se odihnească, în Sabatul zilei a şaptea. Teologul Karl Barth a sugerat că odihna lui Dumnezeu de la sfârşitul Creaţiunii a fost o parte a „legământului de har” în care omenirea a fost invitată „să se odihnească împreună cu El, să participe la odihna [lui Dumnezeu].” – Church Dogmatics, vol. 3, part. 1, p. 98.

În dragostea Lui, Dumnezeu i-a chemat pe bărbat şi pe femeie, a doua zi după ce i-a creat, ca să aibă părtăşie în odihnă, să pună bazele unei comuniuni intime cu El, Cel după al cărui chip fuseseră făcuţi. Acea comuniune trebuia să dureze veşnic. De la căderea omului, ea a devenit punctul culminant al săptămânii, în relaţia omului cu Mântuitorul lui.

Dacă cineva te-ar întreba cum a ajutat păzirea Sabatului relaţia ta cu Domnul, ce i-ai răspunde?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

9.2 Originile – st9 Semnul legământului

Despre autor
-