Adelina Mihăilă & Ionuţ Sanda 8.7 Un gând de încheiere – st8 Dumnezeu şi legământul
Vineri, 22 noiembrie – Un gând de încheiere
„Serviciul din sanctuarul pământesc se făcea în cele două încăperi: preoţii slujeau zilnic în Locul Sfânt şi, o dată pe an, marele-preot îndeplinea o lucrare deosebită de ispăşire în Locul Preasfânt, pentru curăţirea sanctuarului. Zi de zi, păcătosul care se pocăia îşi aducea jertfa la uşa cortului şi, punându-şi mâinile pe capul victimei, îşi mărturisea păcatele, trecându-le în felul acesta, în simbol, de la el asupra jertfei nevinovate. Animalul era apoi înjunghiat. Apostolul spune: «Fără vărsare de sânge nu este iertare.» «Viaţa trupului este în sânge» (Leviticul 17:11). Legea lui Dumnezeu călcată cerea viaţa păcătosului. Sângele reprezenta viaţa păcătosului, care ar fi trebuit să fie plata pentru fărădelegea sa, însă acum vinovăţia o purta victima, iar sângele ei era dus de preot în Locul Sfânt şi stropit înaintea perdelei, în spatele căreia era chivotul cu Legea pe care păcătosul o călcase. În această ceremonie, prin sânge, păcatul era transmis în simbol asupra sanctuarului.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 418
Studiu suplimentar: Ellen G. White, Calea către Hristos, Capitolul 5 „Consacrarea”.
Pentru mai multe materiale ale Şcoalii de Sabat vă invităm să vizitaţi pagina noastră web accesând următorul link: http://www.7adventist.com/studiu/dumnezeu-si-legamantul/
