Gabriel Radu 8.4 Fuga (st8 Liberi să ne odihnim)
Pe baza datelor oferite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), cea mai răspândită boală la nivel mondial, care afectează peste 300 de milioane de oameni în fiecare an, nu are întotdeauna simptome vizibile evidente. Depresia este principalul factor de dizabilitate la nivel mondial şi are o contribuţie majoră la povara globală de boli.
Din nefericire, nu se vorbeşte des despre depresie în cadrul creştinismului, deoarece aceasta poate fi privită ca un semn al lipsei de credinţă. La urma urmei, nu se presupune că toţi creştinii ar trebui să fie plini de bucurie, de fericire şi de alte sentimente asemănătoare? Astfel, nu este depresia un semn că ceva nu este în regulă în relaţia noastră cu Dumnezeu?
Multă lume ştie că acest lucru nu este adevărat. Chiar şi creştinii, creştinii credincioşi, pot uneori să lupte cu depresia, mai ales după un eveniment traumatizant, şi nu este un semn al lipsei de credinţă sau de încredere în Dumnezeu. Putem să citim Psalmii şi să vedem durerea, suferinţa şi chinul pe care oamenii credincioşi ai lui Dumnezeu le-au îndurat.
Uneori, depresia pune stăpânire pe noi încet-încet şi ne dăm seama de ea doar când îşi încleştează strânsoarea. Alteori, ea loveşte rapid, mai ales după un eveniment care ne secătuieşte din punct de vedere emoţional sau fizic. De exemplu, Ilie, profetul credincios al lui Dumnezeu, a fost complet secătuit emoţional şi fizic după evenimentul de pe muntele Carmel.
4. În 1 Împăraţi 18, Ilie tocmai văzuse minunea Domnului cu focul coborât din cer. Ca răspuns la rugăciunea lui, el văzuse ploaia venind şi punând capăt celor trei ani de secetă. De ce apoi Ilie reacţionează la ameninţarea Izabelei fugind? 1 Împăraţi 19:1-5
Ilie a avut parte de douăzeci şi patru de ore istovitoare. Această experienţă, combinată cu o trezire bruscă şi cu o ameninţare cu moartea, serveşte drept factor declanşator al depresiei. De asemenea, profetul a fost acolo atunci când prorocii lui Baal, aproximativ opt sute cincizeci, au fost măcelăriţi, poate că unii dintre ei chiar de mâna sa (1 Împăraţi 18:40). Un asemenea eveniment, chiar şi pentru o cauză dreaptă, poate să conducă foarte uşor la un stres traumatic în aceia care fie privesc, fie, chiar mai rău, iau parte nemijlocit.
Aşadar, Ilie fuge, încearcă să scape. Uneori alergăm la frigider şi încercăm să ne găsim iarăşi fericirea mâncând. Alteori încercăm să scăpăm de epuizarea emoţională dormind. Câteodată căutăm noi relaţii, un loc de muncă nou sau o nouă locuinţă, în încercarea de a fugi. Şi uneori ne afundăm în mai multă muncă, atunci când ne străduim să fugim tot mai departe de acel ceva fără nume care ne secătuieşte de bucurie şi de odihnă. Într-un final, aceste lucruri doar maschează simptomele; nu rezolvă problema şi deseori ajung chiar să o înrăutăţească.
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
