7.6 Laude şi cereri – st7 Dumnezeul nostru iertător

Views

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.


Maria Badea & Marius Epure 7.6 Laude şi cereri – st7 Dumnezeul nostru iertător

Joi, 14 noiembrie – Laude şi cereri

5. Pe ce s-a concentrat finalul rugăciunii de mărturisire? Neemia 9:32-38

Din nou, rugăciunea s-a transformat în laudă la adresa lui Dumnezeu pentru că El este măreţ, puternic şi minunat, Îşi ţine legământul şi este plin de milă. Ei par sinceri în a recunoaşte bunătatea lui Dumnezeu faţă de ei.

De asemenea, cererea a fost prezentată ca un legământ cu Dumnezeu pe care doreau să îl facă, descris în detaliu în capitolul 10. Care era cererea lor?

„Şi acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare, puternic şi înfricoşat, Tu care Îţi ţii legământul Tău de îndurare, nu privi ca puţin lucru toate suferinţele prin care am trecut noi” (Neemia 9:32).

Poporul trebuia să plătească tribut împăraţilor care îl stăpâneau. Asuprirea din toate părţile îi năpăstuia pe israeliţii reveniţi în ţară şi ei nu mai puteau să rabde. Trebuiseră să îndure tiranie după tiranie şi acum nădăjduiau să fie eliberaţi.

Este interesant că ei s-au numit „slujitori”. După ce vorbiseră despre necredincioşia lor ca naţiune, acum s-au autointitulat astfel. Desigur, slujitorii se supun stăpânilor. Faptul că au folosit acest termen sugerează că şi-au dat seama că trebuiau să asculte de Domnul altfel decât înaintaşii lor. Aici este exprimată dorinţa lor de a fi credincioşi Domnului şi poruncilor Sale. Ca slujitori ai lui Dumnezeu, ei I-au cerut să intervină.

Comunitatea aceea din timpul lui Ezra şi Neemia şi-a descris experienţa ca pe o „mare strâmtorare” (vers. 37), pe care o compară cu nenorocirea israeliţilor în Egipt (vers. 9). În rugăciunea lor I-au adus laudă lui Dumnezeu că El a văzut necazul lor din Egipt şi nu i-a trecut cu vederea. Apoi I-au cerut să intervină la fel ca în trecut, chiar dacă nu meritau, deoarece nimeni nu a fost credincios – nici împăraţii, prinţii, preoţii, prorocii sau părinţii. În speranţa că Dumnezeu va interveni pentru ei, israeliţii se bazau pe harul şi mila lui Dumnezeu şi nu pe ei înşişi sau pe faptele înaintaşilor lor.

Citeşte Romani 5:6-8. Cum reflecta aceste versete ce cereau israeliţii? Ce mângâiere putem avea comparând cuvintele lui Pavel cu cererea lor?

Pentru mai multe materiale ale Şcoalii de Sabat vă invităm să vizitaţi pagina noastră web accesând următorul link:
http://www.7adventist.com/studiu/dumnezeul-nostru-iertator/

7.6 Laude şi cereri – st7 Dumnezeul nostru iertător

Despre autor
-