Gabriel Radu 7.4 Repetiţie, modele de cuvinte şi semnificaţie (st7 Limbaj, text şi context)
În gândirea ebraică există mai multe moduri de a exprima idei care să scoată în evidenţă sensul şi să accentueze importanţa conceptelor. Spre deosebire de limbile europene, ebraica nu are semne de punctuaţie, astfel că structura lingvistică s-a folosit de alte metode pentru a compensa.
5. Ce cuvinte se repetă în următoarele pasaje? Cum sunt accentuate cuvintele repetate prin concepte care sunt introduse prin repetiţie? Geneza 1:26,27; Isaia 6:1-3
Un mod prin care scriitorii evrei puteau evidenţia o trăsătură a lui Dumnezeu era repetarea ideii de trei ori. Când relatarea despre creaţiune atinge apogeul lucrării lui Dumnezeu de creaţie, textul evidenţiază importanţa unică a omului. Verbul bara’ „a crea”, întotdeauna Îl are pe Dumnezeu ca subiect. Cu alte cuvinte, doar Dumnezeu are puterea de a crea fără a depinde de materie preexistentă. Aici versetul descrie crearea omului: „Dumnezeu a creat pe om după chipul Său, l-a creat după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a creat” (NTR). Observaţi repetarea de trei ori a cuvântului „creat”. Prin aceasta, Moise evidenţiază faptul că oamenii au fost creaţi de Dumnezeu şi că au fost creaţi după chipul Lui. El a vrut să evidenţieze aceste adevăruri.
În vedenia cu chemarea lui Isaia, serafimii au repetat cuvintele: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor.” Accentul cade pe sfinţenia unui Dumnezeu uimitor a cărui prezenţă umple templul. Putem observa aceeaşi sfinţenie în cuvintele lui Isaia, când se află în prezenţa Celui Atotputernic: „Vai de mine! Sunt pierdut” (vers. 5). Chiar un profet ca Isaia, confruntându-se cu sfinţenia şi caracterul lui Dumnezeu, s-a ruşinat de nevrednicia lui. Astfel, chiar şi aici, cu mult înainte ca Pavel să ne descrie păcătoşenia omului şi nevoia de un Mântuitor (Romani 1-3), putem vedea că Biblia ne prezintă starea decăzută a omenirii, chiar la un om ca Isaia.
În Daniel 3, expresia „Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip” se repetă (cu mici variaţii) de zece ori (vers. 1,2,3,5,7,12,14,15,18). Prin această repetare se subliniază fapta lui Nebucadneţar care sfida făţiş viziunea pe care Dumnezeu i-o dăduse şi i-o explicase prin Daniel (Daniel 2:31-45). Accentul cade aici pe încercarea omului de a se face zeu şi a i se aduce închinare, în opoziţie cu singurul Dumnezeu adevărat, Singurul vrednic de închinare.
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
