Gabriel Radu 7.3 Pregătirea scenei (st7 Odihnă, relaţii şi vindecare)
Iosif i-a iertat pe fraţii lui. Nu ştim exact când i-a iertat, dar este evident că s-a întâmplat cu mult înainte ca ei să-şi facă apariţia. Probabil că Iosif nu ar fi prosperat niciodată în Egipt dacă nu ar fi iertat, pentru că, mai mult ca sigur, mânia şi amărăciunea i-ar fi măcinat sufletul şi i-ar fi stricat relaţia cu Domnul.
Numeroase studii făcute pe supravieţuitorii unor tragedii provocate de alţii au subliniat faptul că, pentru victimele celor mai crunte suferinţe, iertarea a fost un factor-cheie în găsirea vindecării şi a refacerii vieţii. Iertarea are mai mult de-a face cu noi înşine decât cu cel sau cu cei care ne-au greşit.
Chiar dacă i-a iertat pe fraţii lui, Iosif nu este dispus să permită ca relaţiile de familie să se reia de acolo de unde le-a lăsat, şi anume, în groapa din Dotan. El trebuie să vadă dacă în ei s-a schimbat ceva.
3. Ce aude Iosif când trage cu urechea? Ce află despre fraţii lui? Geneza 42:21-24
Tot procesul comunicării are loc prin intermediul unui interpret, astfel că fraţii lui Iosif nu îşi dau seama că el îi înţelege. Iosif aude mărturisirile lor. Ei crezuseră că, scăpând de Iosif, nu avea să-i mai pârască nimeni tatălui lor; că nu aveau să mai suporte visele lui sau să-l vadă delectându-se în rolul de favorit al tatălui. Dar, în loc să găsească odihnă, în toţi aceşti ani ei fuseseră bântuiţi de o conştiinţă vinovată. Faptele lor conduseseră la nelinişte şi la o teamă paralizantă de pedeapsa lui Dumnezeu. Lui Iosif îi pare rău pentru suferinţa lor. El plânge pentru ei.
Iosif ştie că foametea va mai dura alţi câţiva ani, aşa că insistă ca ei să-l aducă pe Beniamin cu ei în următoarea ocazie când vor veni să cumpere grâu (Geneza 42:20). De asemenea, el îl ţine ostatic pe Simeon (Geneza 42:24).
După ce vede că Beniamin este încă în viaţă, Iosif organizează o petrecere în care manifestă în mod clar favoritism faţă de Beniamin (Geneza 43:34), ca să vadă dacă vechile tipare de gelozie erau încă prezente în ei. Fraţii nu dau semne că sunt invidioşi, dar Iosif ştie cât de şireţi pot fi. La urma urmei, ei au înşelat o cetate întreagă (Geneza 34:13), iar Iosif îşi închipuie că, probabil, îl minţiseră pe tatăl lor în legătură cu soarta lui (Geneza 37:31-34), aşa că plănuieşte un alt test (Geneza 44).
Citeşte Geneza 45:1-15. Ce ne spun versetele acestea despre ce a simţit Iosif în legătură cu fraţii lui şi despre iertarea pe care le-a acordat-o? Ce lecţii putem extrage din această istorie pentru noi înşine?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
