Florina Sanda & Daniel Sandu; ”6.6 Idealul de sfinţenie (st6 Duhul Sfânt şi trăirea unei vieţi sfinte)”
Sfinţenia este condiţia pentru a intra în părtăşie cu Dumnezeu şi pentru a deveni de folos. Este o zicală: „Semeni o faptă şi culegi un obicei; semeni un obicei şi vei culege un caracter.” Şi am putea adăuga: „Caracterul determină destinul.” Singurul lucru pe care îl vom lua cu noi în cer este caracterul.
Dacă ne formăm obiceiuri noi şi ne dezvoltăm caracterul nu înseamnă că obţinem sfinţirea prin eforturile personale, ci aceasta este calea pe care Duhul Sfânt ne conduce la sfinţenie. Pentru viaţa noastră creştină, sunt importante mai ales obiceiurile care au legătură cu virtuţile biblice: răbdarea, dragostea, credincioşia, bunătatea, blândeţea, facerea de bine şi stăpânirea de sine.
Dacă inimile noastre sunt pline de Duhul Sfânt, vom fi activi pentru Dumnezeu. Dar prea adesea uităm că Dumnezeu este Cel care ne sfinţeşte şi va duce la bun sfârşit lucrarea începută în noi (Filipeni 1:6). Uneori suntem atât de ocupaţi cu lucrarea Domnului, încât uităm să ne mai bucurăm de timpul petrecut cu El în rugăciune. Când suntem prea ocupaţi ca să ne mai rugăm, suntem de fapt prea ocupaţi ca să fim creştini!
Poate că educaţia şi succesul personal ne-au făcut atât de încrezători în noi înşine, încât considerăm că talentele şi programele frumoase sunt meritul nostru şi uităm că despărţiţi de Hristos şi fără Duhul Sfânt nu putem face nimic.
A fi activ în lucrarea lui Dumnezeu nu înseamnă a fi sfânt. Vor exista oameni care vor considera că au făcut lucruri măreţe pentru Domnul, dar, în realitate, nu L-au urmat – vezi Matei 7:22,23. Este o mare diferenţă între a fi chemat de Dumnezeu şi a simţi imboldul de a face ceva pentru El. Dacă nu ne luăm timp să ascultăm în linişte glasul Său, riscăm să ne ghidăm după imboldurile proprii, iar lucrarea noastră va fi lipsită de putere şi nu va aduce pace şi binecuvântare durabilă. Cea mai mare nevoie a noastră în ce priveşte sfinţenia personală este să petrecem un timp de calitate cu Domnul, când să ascultăm glasul Său şi să primim puteri noi din Cuvântul Său, sub călăuzirea Duhului Sfânt. În felul acesta, lucrarea noastră va dobândi credibilitate şi va avea putere de convingere.
