Florina Sanda & Ciprian Martinescu 6.5 Răspunsul poporului – st6 Citirea Cuvântului
Miercuri, 6 noiembrie – Răspunsul poporului
Când Ezra a deschis Cuvântul, Tora ebraică, oamenii s-au ridicat în picioare. Înainte de a citi, Ezra a binecuvântat Numele Domnului. După ce a citit, poporul a răspuns la unison: „Amin! Amin!”, înălţând mâinile spre cer (Neemia 8:5,6). Apoi, oamenii şi-au plecat capetele şi s-au închinat cu faţa la pământ.
6. De ce le-au spus conducătorii să nu plângă şi să nu se bocească? Neemia 8:9-12
„În acelaşi fel, în anii de mai târziu, când Legea lui Dumnezeu era citită în Ierusalim captivilor întorşi din Babilon, iar poporul plângea din pricina fărădelegilor sale, au fost rostite cuvintele plin de har: «Să nu vă bociţi şi să nu plângeţi! … Duceţi-vă de mâncaţi cărnuri grase şi beţi băuturi dulci şi trimiteţi câte o parte şi celor ce n-au nimic pregătit, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru; nu vă mâhniţi, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră» (Neemia 8:9,10).” – Ellen G. White, Divina vindecare, p. 281
Ascultând Cuvântul lui Dumnezeu, oamenii şi-au dat seama de păcătoşenia lor şi au început să plângă. Când Dumnezeu ni Se descoperă şi începem să înţelegem că El este plin de iubire, bunătate, milă şi credincioşie, ies la iveală imperfecţiunile noastre şi neputinţa de a fi aşa cum doreşte El. Văzând în Cuvânt sfinţenia lui Dumnezeu, răutatea noastră apare într-o lumină nouă. Această descoperire i-a făcut pe israeliţi să plângă şi să se bocească, dar ei nu trebuiau să se întristeze: „Căci bucuria Domnului va fi tăria voastră” (vers. 10). În ciuda greşelilor lor, ei se puteau încrede în puterea lui Dumnezeu.
Era o zi specială, sfântă, Sărbătoarea Trâmbiţelor (Rosh Hashanah), în care sunetele de trâmbiţă anunţau importanţa pregătirii inimii pentru judecata Domnului (Ziua Ispăşirii, sărbătorită în ziua a zecea). Sunetul trâmbiţei era o chemare de a sta înaintea Domnului şi de a se pocăi. Deoarece acea zi trebuia să le amintească oamenilor să se întoarcă la Dumnezeu, plânsul şi bocetul sunt de înţeles. Dar conducătorii le-au amintit că, dacă s-au pocăit, Dumnezeu i-a ascultat şi acum era timpul să se bucure de iertarea primită.
Ce ne arată faptul că singura cale de a fi iertaţi şi de a primi speranţă a fost jertfa Domnului Isus?
Pentru mai multe materiale ale Şcoalii de Sabat vă invităm să vizitaţi pagina noastră web accesând următorul link:
http://www.7adventist.com/studiu/citirea-cuvantului/
