6.4 Poporul Israel şi legământul – st6 Sămânţa lui Avraam

Views


Gabriel Radu 6.4 Poporul Israel şi legământul (st6 Sămânţa lui Avraam)

„Dar ei n-au ascultat, n-au luat aminte, ci au urmat fiecare pornirile inimii lor rele. De aceea am împlinit asupra lor toate cuvintele legământului acestuia pe care le poruncisem să-l păzească, şi pe care nu l-au păzit” (Ieremia 11:8).

Domnul spune că va împlini în dreptul lor „toate cuvintele legământului acestuia”. Şi totuşi, El vorbeşte despre ceva rău! Deşi avem tendinţa de a ne gândi la legământ ca oferindu-ne doar ce este bun, există şi cealaltă latură a înţelegerii. Principiul acesta s-a văzut şi în cazul lui Noe. Dumnezeu i-a oferit ceva minunat: păstrarea vieţii în faţa distrugerii; dar Noe a trebuit să asculte pentru a primi binecuvântările harului lui Dumnezeu. Dacă nu ar fi ascultat, s-ar fi împlinit cealaltă latură a legământului.

3. Compară Ieremia 11:8 cu Geneza 6:5, în ce priveşte lumea antediluviană. Care este asemănarea? Ce ne spun aceste versete despre cât este de important să ne controlăm gândurile?

Din nefericire, istoria poporului Israel ca naţiune a fost, în cea mai mare parte, un model repetat de apostazie urmată de judecăţi divine, de pocăinţă şi de o perioadă de ascultare.

Analizează aceste versete din cartea Ieremia care vorbesc despre apostazia lui Israel: „El zice: «Când se desparte un bărbat de nevastă-sa, pe care o părăseşte, şi ea ajunge nevasta altuia, se mai întoarce bărbatul acesta la ea? N-ar fi chiar şi ţara aceasta spurcată? Şi tu ai curvit cu mulţi ibovnici, şi să te întorci iarăşi la Mine?», zice Domnul. […] «Dar, cum este necredincioasă iubitului său o femeie, aşa Mi-aţi fost necredincioşi voi, casa lui Israel», zice Domnul” (Ieremia 3:1,20).

Pasajul aduce în discuţie un aspect care a fost abordat anterior: legământul pe care Dumnezeu vrea să-l încheie cu noi nu este doar un acord juridic rece, făcut între oameni de afaceri care caută să obţină cel mai bun târg pentru ei înşişi. Relaţia de legământ este un angajament la fel de serios şi de sacru cum este căsătoria, motiv pentru care Domnul foloseşte imaginea aceasta.

Ideea centrală aici este că apostazia copiilor lui Israel nu şi-a avut rădăcina în neascultare, ci în ruperea relaţiei personale cu Domnul, o ruptură care a rezultat în neascultare şi care, în cele din urmă, a adus pedeapsa asupra lor.

De ce este aspectul personal, relaţional, atât de important în viaţa creştină? De ce suntem atât de predispuşi să cădem în păcat şi în neascultare dacă relaţia noastră cu Dumnezeu nu este bună?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

6.4 Poporul Israel şi legământul – st6 Sămânţa lui Avraam

Despre autor
-